|
Joc
Șarpele casei
S-a cuibărit în
lada
de
zestre.
Soarele rece, de
iarnă,
noaptea
visează-n ferestre.
Joc
Melc de tulbure
carne
pe molusca sacră
a inimii.
O anxietate cu
clopoței
toamnă, când
poeții sunt
în
primăvară
În doze mici,
mușcătura
astrală.
Joc
Urma zeului
răzleț
în decalcul de
mălură.
În strana
obscură
întuneric
nemanifestat:
Azimut al
neliniștii:
o primulla
regala.
Joc
Străine stări
vor cerni din azur.
Sub luciul apei
zvâcnet de lună
și nuferi
mușcați ochii tăi
unde am căzut cu
fața spre stele.
Un hohot de
flaut prin trestii.
Joc
În ocrul
amurgului
tatuajele
scrierii zeilor.
Joc
Nedeslușire
surzenie a argilei
Floare de rug
leagănă doliul
sub catarge
bătrâne ultima tristeți
migrând spre
origini, la Nil.
Aici, să rămân,
fluturînd semne orfice
rupt de
sclipătul pe aripi trădate.
De nimeni nu-mi
este dor, nici de mine.
Joc
Unde natura își
tînguie silfii
arămiul spoit pe
dalbele pânze
Țipătul sânilor
în ultima roză
rubinul
îngeriței geloase,
pe
deget:
Un nume să
scriu, ca să-l uit
să-l
trăiesc
În mine pierdut,
ca-ntr-o orgă. |
