Nr. 10 (468) Octombrie 2004

Lecţia diavolului

Diavolul este îndoiala însăşi,

iar îndoiala arată că totuşi, gîndim, îşi spuse Descartes,

apoi înmuie pana încă o dată şi scrise:

Eu nu voi fi niciodată un diavol – sunt prea raţional

şi raţiunea îmi spune să mă feresc, îmi dă o direcţie

despre care ştiu că e adevărată deşi nu o arăt nimănui

sau niciodată direct ca să nu mă confunde,

Doamne fereşte, cu astronomul acela făcut scrum, pe rug,

ori cu celălalt care le-a spus că Pămîntul se învîrte

şi pe urmă a jurat strîmb,

nemaivorbind de babele-vrăjitoare-homeopate

– dar ce ştiu ei ce e aia homeopatie,

doar nu era să le zic eu – nişte sălbatici…

nu merită să murim pentru ei.

Bruno a fost un idealist, îl priveşte,

nici Galileo nici eu nu suntem de acord

cu metodele acestea extreme de a impune o idee;

parcă da Vinci de ce scria invers, cu mîna stîngă

şi nu îşi arăta invenţiile nimănui?

Lasă că descoperă singuri, pînă la urmă,

şi avionul şi paraşuta şi altele.

Se mai trezeşte din cînd în cînd cîte un nefericit

dornic să devină martir pe altarul ştiinţei

sau al artei sau al societăţii, în general.

Contribuie, adică, la progresul omenirii

iar omenirea trece peste cadavrul lui, înainte!

Ia să scriu eu lucrarea asta în franceză,

nu în latină,

poate mă cred ignorant şi scap.

Diferenţă de caracter

Ea trecea uşor ca printr-un perete de sticlă,

fără să lase vreo urmă deasupra sau dedesubt,

nimeni nu-i simţea respiraţia, nu-i putea descifra

sensurile trecerii dintr-o lume într-alta,

de la sfîrşit către început.

El, în schimb, avea o sensibilitate aparte

pentru numerele 114, 253 şi 105,

poate un pic şi pentru numărul 57

– deşi 57 a fost tare demult –

o experienţă teribilă, vastă,

mai vastă decît un parc de autobuze,

cu tot cu liniile expres,

plus comunele din împrejurimi;

oricum, el socotea toate distanţele în centimetri

aşa că ar fi putut face urgent înconjurul lumii

şi încă îi rămîneau doi centimetri surplus.

Am văzut atîtea dansatoare stupide…

Am văzut atîtea dansatoare stupide care dădeau din buric,

Din blugii peticiţi strategic, în fund,

Spre încîntarea băieţilor de pe margini, jilavi de poftă,

Cu coşuri mari pe obraz şi cu mîinile în buzunare,

Dar încercînd să pară nepăsători la accesul de graţie

Tocmai fiindcă ştiau că este un acces interzis –

Cinici de nevoie, nu din vocaţie,

Nici măcar din sictir – dulce timiditate a tipului dur/imatur

Cu capul plin de vise erotice culese din filmele vizionate

După ora de culcare a bătrânilor,

Genul care ţine telecomanda cu o singură mînă

Îndelung transpirată,

Sau, mai bine, n-o mai ţine deloc,

Genul care dă de băut ca să îşi facă un pic de curaj,

Genul care intră cu capul înainte, în viaţă,

Şi, cîteodată, dă cu scăfîrlia de zid

Rînjind mefistofelic la poarta deschisă

Pe care a ratat-o din prea mare grabă,

Deşi el pretinde că a fost o lipsă de interes

Bineînţeles, premeditată,

Genul care spune tuturor bancuri porcoase

Pline de clişee despre ‘femei’.

Trimite cuvîntul prin SMS

Sună-mă, sunt fierbinte

Numai pentru căsătorii în Germania

Via Italia, multiple facilităţi,

Plata la destinaţie.

Te simţi singur(ă)?

Prietenii tăi sunt de acum

Mai aproape de tine,

Începe distracţia adevărată!

Vino cu mine la telechat,

Masaj thailandez, aer condiţionat,

Oferim companie domnilor generoşi,

Cerem seriozitate.

Hai, schimbă-ţi viaţa,

Cîştigă din start,

Urmăreşte bulinele,

Caută sub capac,

Răzuieşte şi completează,

Decupează talonul

Şi, mai ales,

Trimite cuvîntul prin SMS!