Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 11-12 (469-470) Noiembrie-Decembrie 2004

CRONICA DE „FAMILIA”

de

Ioan MOLDOVAN

28-29octombrie — „Zilele revistei FAMILIA” la cea de-a XIV-a ediție. Detalii în numărul de față. Ne-au ajutat și de această dat㠖 pentru a ne prezenta onorabil în fața oaspeților noștri și a publicului participant – instituții și sponsori cărora – și pe această cale – le mulțumim: Consiliul Județean Bihor, Consiliul Municipal și Primăria Oradea, Muzeul Țării Crișurilor, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bihor, Teatrul de Stat Oradea, S.C. European Drinks S.A., Hotel Continental, Hotel Terra, Cafeneaua „La Masca”. Nădăjduim ca la anul – când se împlinesc 150 de ani de la întemeierea revistei și, totodată, 40 de ani de la inițierea seriei actuale a V-a a revistei – lista colaboratorilor și ajutătorilor noștri va umple măcar o pagină din „Cronică de FAMILIA”.

* * *

În fiecare an, la început de noiembrie, FAMILIA e invitată la Létavertés în Ungaria, un mic orășel la vreo 50 de kilometri de graniță, format din unirea fostelor localități românești Leta Mare și Verteș , și unde Asociația Culturală a Românilor de acolo organizează o întâlnire, devenită după 1990 tradițională, pentru a omagia doi cărturari bihoreni care au avut legătură că acele locuri: Iosif Vulcan, patronul nostru, și Iustin Popfiu, colaborator al „Familiei” din prima serie. Tatăl lui Iosif Vulcan a fost preot paroh al bisericii greco-catolice din Leta Mare, perioadă în care Iosif Vulcan și-a petrecut acolo o parte din copilărie și adolescență, iar Iustin Popfiu a fost, la rândul său, unul dintre parohii aceleiași biserici. O ceremonie de primire la Primărie, depuneri de flori la mormintele mamei și rudelor dinspre mamă ale lui Iosif Vulcan (familia Irimie, devenită în ungurește Iriny), la mormântul lui Iustin Popfiu, scurte cuvântări evocative, vizitarea bisericii, apoi o masă comună a gazdelor și a oaspeților, prilej de caldă și plăcută înțelegere prietenească.

* * *

În 18 noiembrie participăm la sărbătorirea celui de-al 100-lea număr al „Gazetei de Oradea”, lume aleasă, scriitori, gazetari, oameni politici, șefi de instituții, tineri, mici spiciuri, masă îmbelșugată, focuri de artificii, atmosferă colocvială până târziu în Salonul Albastru al Hotelului Continental. În 19 noiembrie spre seară ne reîntâlnim cam aceeași lume dar și lume nouă la noul sediu al „Jurnalului bihorean” (redactor șef – Alexandru Seres): vizită prin spațiile redacționale, amenajate în stil occidental, totul nou și cu dotări de ultima oră, slujbă ecumenică de sfințire, apoi, firește, bufet suedez, conversații, atmosferă plăcută, mai ales în cafeneaua de la parter unde se poate fuma și unde fumând în jurul unei mese ne-am amintit de parfumul gazetăriei din ’90, cu entuziasmele, eroismele și iluziile ei revoluționare.

* * *

Colegul nostru Ion Simuț a fost și el (18-20 noiembrie) la Târgul de Carte „Gaudeamus” de la București, unde s-a întâlnit cu buni prieteni, scriitori de seamă, unde a prezentat câteva noi apariții editoriale (între care Romanul basarabean în secolul XX) , la Editura Arc din Chișinău) și de unde s-a întors încărcat de cărți și impresii pe care le va comenta, sperăm, și în paginile unui viitor număr al „Familiei”. Deocamdată ne-a dăruit un Suplimentul de Cultură Nr. 2, săptămânal realizat  de Editura Polirom și „Ziarul de Iași”, o publicație ce se anunță extrem de interesantă.

* * *

În după-amiaza zilei de duminică 21 noiembrie, în foaierul Teatrului, o ceremonie emoționantă: sunt omagiați actorii Anca Miere-Chirilă și Valentin Avrigeanu, doi dintre slujitorii de marcă ai teatrului orădean, prilej de duioase ori amuzante aduceri aminte, de felicitări, de șampanie și flori, câtă vreme 70 de ani și 90 de ani , vârstele sărbătoriților, nu sunt de colea, mai ales că partea ce mai bună a lor s-a consumat pe scena teatrului orădean. Fără îndoială că Teatrul și Academia Civică, inițiatoarele acestui gen de întâlniri admirabile, vor ști să le convertească într-o tradiție de lungă durată.

* * *

În 25 noiembrie spre seară, la Institutul Greco-Catolic, lansare de carte. Prof. univ. dr. Vasile Muscă de la Facultatea de Filozofie a Universității clujene „Babeș-Bolyai” propune o nouă carte: Lumile și trecerile lui Eminescu Vorbesc despre ea Alexandru Baumgardner, colegul mai tânăr al autorului și scriitorul Vasile Gogea, acesta fiind și redactorul șef al editurii Grinta la care a apărut cartea . Este de față și P.S. Episcop Virgil Bercea, rectorul Institutului. În cuvântul său, Vasile Muscă, vizibil emoționat, amintește legăturile sale afective cu Oradea, mai cu seamă anii de liceu la „Emanuil Gojdu”. Cartea este dedicat㠄Memoriei tatălui meu, Nicolae, născut din pământul sfânt al Bucovinei, la Măzănăiești, undeva nu departe de Ipoteștii lui Eminescu, care își doarme somnul de veci într-un cimitir în pământul Oradiei Mari.” La aceeași editură Vasile Muscă a publicat în anul precedent cărțile Spusul și de nespusul și Permanența idealismului

* * *

De curând, colegului nostru Traian Ștef i-a apărut la Editura Literator din Oradea traducerea în limba maghiară realizată de Molnár Judit a romanului său Orbul și dintele de aur. Cei ce (se) pricep, literar vorbind, în această limbă sunt de părerea că traducerea sună bine. Va veni în curând, la Muzeul Țării Crișurilor, firește, lansarea. Vom fi acolo și vom consemna apoi ce și cum.