Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 7-8 (465-466) Iulie-August 2004

CRONICA PLASTICĂ

de

Aurel CHIRIAC

Mail Art-ul

Autenticitate și valoare

 

Mail art-ul este un gen de artă ale cărui în­ceputuri le găsim în zorii veacului al XX-lea. Mar­cel Duchamp a fost acela care, pe când era com­ponent al grupului dadaiștilor, a apelat la o carte poștală pentru a-și transmite ideile ce îl fră­mântau vizavi de artă și societate, în anul 1916. O carte poștală care, în același timp, da­torită apelului la tehnica colajului, s-a meta­mor­fozat dintr-un lucru comun într-o creație cu va­lențe plastice.

A trebuit să treacă aproape 40 de ani pen­tru ca să se declanșeze o mișcare ce și-a propus să facă din mail art un gen de artă persona­lizat, motivat teoretic și din punctul de vedere al concepției estetice, dar și din perspectiva so­lu­țiilor tehnice specifice de vizualizare a me­sajului sau tematicii: colaj, text, ștampilă, xerox, pictură în ulei, grafică, fotografie etc. Ca ur­mare, treptat, “mail art-istul” s-a afirmat ca un creator interesat de realitatea socială și politică a timpului în care trăiește și de foarte multe ori, ca un contestatar al formulelor artistice tra­di­ți­o­naliste.

Ray Johnson, întemeietorul Școlii de Co­respondență din New York (New York Corespondence School) în anul 1955, a stat la origi­nea declanșării operației de impunere a mail art-ului ca “… înaltă formă democratică de artㅔ. De atunci și până astăzi, la început de mi­leniu III, marea colectivitate a “mail art-iș­tilor”, cu o perseverență demnă de respectat, au re­ușit să își facă cunoscut crezul estetic și ideatic, să pătrundă în galerii sau muzee, prin expoziții de grup care, de foarte multe ori, au provocat. În cazul expoziției organizate pentru prima da­tă împreună de Asociația Kapos Art, Galeria Vaszari  din Kaposvár (Ungaria) și Muzeul Țării Cri­șurilor din Oradea, Uniunea Artiștilor Plastici, Filiala Oradea (România), aceasta are drept scop abordarea unor subiecte fierbinți ale socie­­tății contemporane, dar care în egală mă­sură, și de a ne convinge că această formă de tră­ire artistică a ajuns la maturitate.

Aflata la a V-a ediție, expoziția interna­țională de mail art pusă în continuare sub ge­nericul Cartea poștală în Europa Centrală și de Est a depășit de mult granițele spațiului că­ruia i s-a circumscris inițial. De ce? Pentru că în credința celor care au lansat această manifes­tare expozițională - Vörös Andras și Halmos Klara - mail art-ul nu trebuie condiționat în exis­tența lui de granițe sau școli naționale, dimpo­trivă trebuie să se manifeste în consens cu pretențiile societății de a se exprima liber, prin lucrări specifice, care să reflecte dinamica evo­luției tehnice în domeniul comunicației - să nu uităm că acum se are în atenție atât cartea poș­tală, cât și la poșta electronică -, precum și di­namica căutărilor plastice și a punctelor de ve­dere întotdeauna ancorate în actualitate.

Expoziția, vernisată pe 5 decembrie 2003 la Galeria de Artă Vaszari din Kaposvár, și, apoi, pe 30 ianuarie 2004, la Muzeul Țării Cri­șu­rilor din Oradea, este un exemplu de necontestat pentru ceea ce înseamnă interesul special arătat în lume față de mail art. Expun 127 de “mail art-iș­ti”, din 27 de țări ale lumii, probabil membrii ai ce­lei mai mari “asociații” artistice existente pe glob, fiecare individualizat stilistic și prin originalitatea soluțiilor tehnice propuse, și, implicit, prin calitatea plastică a lucrărilor.

În concluzie, se demonstrează cu acest pri­lej, dacă mai era nevoie, că mail art-iștii sunt cre­atori de valori artistice durabile.