Nr. 1 (471) Ianuarie 2005

Melancolie şi singurătate

Ioan Ţepelea - Ochiul din cer/ The Eye Above, Ediţie bilingvă româno-engleză, Versiunea engleză: Olimpia Iacob, Editura Revistei Convorbiri literare, Iaşi, 2003

Poemul titular şi liminar induce starea sufletească a întregului volum: melancolie, singurătate luminoasă, aprehensiune, „o himeră sfâşietoare de melancolii”: „Mă priveşte mă caută tot mai/ mult. Mă conjugă-n mirosuri stătute/ de lut./ El vieţuieşte-n Cuvânt// şi-unde e locul acela?/ Cu har de duminică de chemare/ şi apăsare eu sunt/ şi nu sunt…// Doar el este paşnic şi doar el/ ne înseamnă pe toţi cu degetul inimii/ cel veşnic şi sfînt”. Poetul a ajuns pe un prag, precum cel blagian, de pe care contemplă cu inimă împăcată lăuntrul şi „nicăieriul”, cu privirea absorbită însă de taina lăuntrică, ca de un punct de fugă căruia nu i se poate sustrage şi pe care e înclinat să-l numească destin. Frica de moarte are, desigur, contribuţia esenţială în această poziţionare a fiinţei sale, chiar dacă poetul o eufemizează în fel şi chip. O „intimitate lucidă în destrămare” ispiteşte cuvintele să lămurească ruminările , stingerile interioare şi să mai încerce a configura un portret „de semne” iconic şi transfiguratoriu: „Împrejur e o fugă/ a semenilor/ Se despletesc/ rădăcinile anotimpului suferind/ se mai destramă câte o mască/ în oglinzi/ cochetează surâde sincer şi benevol/ frica de moarte” (Surîs)

Poetul nu pune cuvintele şi arta lor la munci sofisticate ori la experimentări ostentative, ci le cere parcă doar sarcini limpezi, neinteresat de eventuala lor proprie libertate. Suprafaţa poemului e oglindă emoţiei şi confesiunii, sobrietatea, gravitatea potrivită, o anume solemnitate a confesiunii desenând mişcări lirice cumpătate şi cumpănite, abia uneori atinse de o ironie amară ,lipsită de entuziasmele anamorfozei. „Amurg de crini”, „crîng de miresme”, „iarbă îmbrăţişată de ploaie”, imagini ale duioşiei şi ale melancoliei dulci „binerotunjesc” spaţiul poemului, ferindu-l de tuşe apăsate ori imprevizibile, restituindu-l ca pe un loc securizat şi anesteziant.