Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 1 (471) Ianuarie 2005

POEME

de

Ion STRATAN

kilogramul

 

trece, trece prin Univers

kilogramul

măsurând greutatea diademelor

Regina Frumuseții,

cântărind pruncul născut,

apreciind dinții din lagărele

de exterminare

 

Trece pe firmamentul de cobalt încins,

ducând până la capăt cutia cu păpădii,

însemnând numărul

șerpilor colorați

ai pastei „Colgate”

 

verificând greutatea bandei continue

dintre sensurile de mers,

trece prin coada cometei din argint

pulverizat, apreciază povara

culorii ciclamen din mure,

cântărește tencuiala caselor scoase

la mezat

 

Kilogramul rotund, kilogramul pătrat

 

Trece prin miezul de oxigen lichid,

numără firele de păr ale Pământului

 

Măsoară greutatea pleoapelor,

înseamnă cantitatea de pudră și fard,

 

Trece prin centrul lumii

kilogramul,

kilogramul de du-te-vino

 

telefonul

 

sună, sună telefonul

în scorbura ființelor ce dorm

sună telefonul în urechea de sidef

a insulei portocalii, în inima celor

fără de inimă, în auzul celor fără

auz, sună telefonul în templul

Coral, sub nisipul trupurilor

înroșite de lună, pe partea invizibilă

a fotografiilor, sună telefonul în camera

de gazare, sună telefonul în

clopotul surprins de ploaie, sună

telefonul în unghiul mărit al ninsorii

 

sună telefonul în coșciugul coborât cu

precauție, sună, sună telefonul de jad

 

Lanțul de ușă

 

Separă ușa de holul turbat

Ține ușa să nu fugă pe scări

 

E asemenea lanțului greu din jurul

mormintelor, când fiecare seară

e un șir de funeralii

 

îi leagă pe musafiri preventiv, le

zornăie cătușe de aer între inele

 

Lanțul de ușă strânge lumina

în fascii, leagă canatul de clanță,

printre victime colaterale și colindători

 

Încinge rodia să nu derapeze, se ridică

asemenea podurilor mobile cu zgomot

descrescător

 

El strânge ușa cu ușa

și închide cheia cu cheia

 

după de vom fuma

 

o să ajungem să ne fumăm toată

mobila din casă

o să ajungem să fumăm tablourile,

computerul și sticla de geam

vom fuma canarul și afișul rămas,

vom fuma cărțile și uitarea

ne vom fuma amintirile, lumina

veiozei și cutremurul de pământ

vom fuma calendarul

 

și după ce vom fuma tacâmurile

și vederea, după ce vom fuma fața

de masă și degetele ca niște lumânări

 

vom aprinde liniștiți o țigară

 

aluna la roma

pentru Aluna C.

 

Se pregătește, se pregătește Roma

pentru aluna în vizită

 

monumentul lui vittorio emanuelle II

a fost scuturat ca un covor de cutremur

statui de bernini sunt împodobite cu

staniol în gust de acadea

 

aluna aterizează, părul ei căprui

și ochii castanii

 

aruncă o privire de ciocolat㠄mars”

deasupra acoperișului

 

roma tremură în aspic pentru

momentul când aluna va refuza

să ia drept amintire

un cap de chelner pe tavă