Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 10 (479) octombrie 2005

BIBLIOTECA REVISTEI FAMILIA

 

Ștefan Aug. DOINAȘ

Poezii din tinerețe

 

Volumul cuprinde poeme pe care tâ­nărul Doinaș le-a publicat în revistele la care a colaborat în perioada 1939-1947. Gă­si­rea lor se datorează istoricului literar de la Cluj, Mircea Popa, cunoscut ca un pasionat al arhivelor de publicații literare. Nu este vor­ba neapărat de o ediție critică, ci, mai de­gra­bă, de un gest omagial și sentimental. Cartea a apărut din dorința redacției revistei Familia ca, la împlinirea a 40 de ani de la inițierea se­riei actuale, să aducă un omagiu regretatului poet ca unuia dintre cei mai valoroși co­la­bo­ra­tori și prieteni statornici ai revistei. Dintre cele 63 de poeme incluse în volum, unele, din pricini ce nu ne sunt cunoscute, n-au fost incluse în volum; altele sunt variante la cele pe care poetul a crezut de cuviință să le includă în volume apărute antum; în fine, o a treia categorie o reprezintă câteva traduceri din Mallarmé (Briză marină), Charles Baudelaire (Bufnițele) și Émile Verhaeren (Călătorii, Nesfârșit, Noaptea, A­dă­pă­toarea, Legende, Întoarcerea călugărilor). 

În prefața sa intitulată Începuturile literare ale lui Ștefan Aug. Doinaș, Mircea Po­pa aduce însemnate precizări privitoare la perioada aurorală a poeziei doinașiene, fie de natură istoriografic-bibliografică, fie referitoare la stilul și universul liric al tâ­nă­rului poet: „Se poate lesne observa predilecția poetului pentru abstractizare și er­me­tism, folosind un material lexical insolit suprapus peste tematica rurală, supusă și ea u­nui tratament modern, cu o viziune de stampă luată după modelul lui B. Fundoianu sau Il. Voronca.” Lirica erotică este și ea „filtrată subtil prin prisma unor simboluri de o evanescență căutată”.

Un accent apăsat pune autorul prefeței pe influența poeziei barbiene și pe bu­nă dreptate pentru că modelul barbian este cvasitutelar pentru Doinaș în perioada ju­neții, iar poezia de maturitate va interioriza acest model dându-i ecouri complexe și ra­finate. Deloc „vagi”, ecourile barbiene sunt, la ora începuturilor, dimpotrivă, pro­di­gioase, chiar dacă nu formal-mimetice. Mai puțin se oprește Mircea Popa asupra in­fluenței modelului Radu Stanca asupra lui Doinaș, într-o perioadă când baladescul e­ra formula menită să împrospăteze lirismul sentimental obosit și egocentric. Epicul a­bu­ros, rarefiat și simbolizant, atmosfera oniric-medievală, ceremonialitatea cantabilă și plăcerea simetriilor și refrenelor sunt dimensiuni ale baladescului cultivat de Doi­naș în poemele tinereții sale.

Poezii din tinerețe este o carte pe care iubitorii de poezie o pot citi din și cu plă­cere, găsind sau regăsind în ea nu numai timbrul specific al poeziei doinașiene ci și prilej de încântare și reflecție în spațiul întâlnirii cu misterul inalterbail al poeziei a­devărate. Citez, spre exemplificare, acest tulburător Sonet de moarte: „Oamenii mor ca țările pe hartă./ Acolo unde viața-a fost culoare/ nu va rămâne între lut și soare/ decât o linie, să le despartă.// Din când în când, prezența-nșelătoare/ a celui dus va prinde trup, deșartă:/ dar gestul va fi scurt, lăuta spartă,/ iar cântecul o rană care doare.// Va rămânea pe foaia de hârtie/ din ceea ce ar fi putut să fie/ doar leagănul concav al unui gând./ Privind apoi desenul către lampă/ se va vedea ființa moartă, stând/ ca o cetate sură pe o stampㅔ

 

Ioan Moldovan