Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 10 (479) octombrie 2005

DIN ISTORIA REVISTEI FAMILIA

 

Corneliu Crăciun, Imaginea Europei în revista Familia

(1865-1906)

 

 

Studierea unor teme banale, pre­cum cele privind, bunăoară, conținutul seriei prime a revistei Familia (1865-1906), intrată în bibliografia de specialitate de câteva de­cenii, cu abordări pieptișe ale ipostazelor sale te­matice, este astăzi o încercare aproape ris­cantă. Trebuie, deci, pentru a evita locurile co­mune, banalitatea pernicioasă a drumului răs­bătătorit, ca oricare dintre exegeții trântaci cu solemnitatea vetustă, să facă un gest nou, nemaivăzut, o încadrare pertinentissimă într-o metodologie nouă, spre a nu plictisi cititorii și a-și salva, astfel, subiectul. Cor­ne­liu Crăciun, erudit filolog și istoric priceput, reușește din plin acest lucru cu Ima­ginea Europei în revista Familia (1865-1906). Iată-l, deci, pe domnul Corneliu Cră­ciun, în introducerea cărții sale, așezându-și tema în siajul  metodei istorice a Ana­le­lor, născută în Franța deceniilor patru și cinci din secolul trecut și orientată către în­tă­rirea auctorială a faptelor banale, aliniate servirii unor idei inedite, surprinzătoare, cu definirea câtorva determinisme paradoxale, înscrise în paradigme cronotopice noi. A­ceste noțiuni inestimabile, extrase din ternul cotidian al făptuirii sociale obișnuite și ușor observabile, asemenea aurului din excavările mâloase aurifere, refolosibile abia o­dată cu apariția unor tehnologii ultramoderne, definesc, în autorul de față, di­mensiunea unui istoric profesionist, dublat de o mare pricepere cărturărească fi­lo­lo­gică. Din păcate nu este prețuit la justa lui valoare de colegii întru activitate didactică, între care nu ne putem abține să nu-l pomenim pe decanul Facultății de psihologie de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Vasile Chiș, un ins convins că sta­tul cu bucile pe scaunul decanal este operă de savant, sau că raderea catedrei colegului său înseamnă activitate științifică și pedagogică.

Domnul Corneliu Crăciun a descoperit, în demersul scrierii acestei cărți, că re­vista Familia, cu toate câte le-a făcut ea, cu profilul polifrons pe care-l are, cu vastele a­bordări domeniale asumate, poate fi așezat㠄între sursele importante pentru re­facerea imaginarului și mentalului de tip revolut..., acoperind una dintre secțiunile tem­porale semnificative ale devenirii umanității...” (p.9) Să observăm că autorul spune umanitate și nu  națiune română, cum zic vechii exegeți ai problematicii de tipul lui Vasile Netea, Lucian Drimba, Al. Crișan sau Stelian Vasilescu, căci subiectele rubricilor revistei transcend noțiunea îngustă a idiomaticului, a etniei, oferind lec­torilor săi privilegiile referințelor vaste, universale. Și ne gândim aici la țări și popoare, im­perii și continente, știință și religie, artă și morală etc. etc. În lucrarea de față se de­celează, cu talent și îndemânare, între aceste prodigii, adăstându-se, așa cum o spune titlul, doar asupra imaginii Europei în paginile revistei vulcaniene. Cu acribie și stă­ruință de benedictin, autorul circumstanțiază evenimentele și fenomenele istorice eu­ro­pene, ca preambul al decriptării semnificației lor, înserate în coloanele frumos ti­pă­rite ale Familiei, prezentă, prin viața sa angajată în reflectarea epocii, la derularea existenței acestora. Înarmat cu o pertinentă pricepere în domeniul istoriei, transformat, de acum, în subliminaritatea culturii sale, din pasiune în vocație, domnul Corneliu Crăciun glosează familiar asupra categoriilor de filosofie a istoriei și, în spirit modern, asupra devenirii acestora în arealul de existență a revistei lui Iosif Vulcan.

Narările mărunte din revista Familia despre te miri ce problemă de curiozitate is­torică evenimențială, instituțională, idiomatică sau universalistă, îi prilejuiesc au­torului conexiunile cele mai surprinzătoare, înscrise în cadrul unei concepții istorice actuale, cu valențe multiple, ce aduc, în exegeza revuistică românească, un suflu înnoitor. Li se spune parcă altor întreprinzători pe urmele răsbătătorite ale vul­ca­niș­ti­lor, afară cu factologia plicticoasă de factură materialist vulgarizatoare sau dați-vă mâna la aducerea în modernitate, printr-o viziune resuscitatoare, a revistei lui Iosif Vulcan, umplută, astfel, de importanța ce i se cuvine. Retăcând alte numeroase me­rite ale cărții de față, pe care o socotim cea mai solidă lucrare a autorului, apropiat nouă și tuturor prin omnisciența cărturărească, prin civilitatea sa înnăscută, prin mansuetudinea discretă și calină a firii lui, se remarcă, totuși, stilul ei alert, plăcut, di­rectețea problematizatoare a expozeului, înscrise într-o manieră modernă de abordare a subiectului. Apreciind, pe această cale, valoarea și frumusețea  tehnoredactorială a cărții, așezată între niște coperți inspirate, realizate de distinsul grafician orădean Adrian Buzaș, subliniem că bibliografia și concluziile ei augmentează încă o dată abordările din capitole. Acestea din urmă sunt eseuri de sine stătătoare, care, într-o a­na­bassă spirituală dublată de o forare filosofică în adîncimea chestiunilor, s-ar putea constitui în teme generoase pentru alte cărți, de realizarea cărora suntem convinși că dis­tinsul intelectual bihorean Corneliu Crăciun, serios și perseverent cum îl știm, este cu siguranță capabil. În ce ne privește dorim ca, printr-un viitor asalt scriitoricesc al ce­lui în cauză, această utilă întreprindere să se realizeze cât mai curând. Imaginea Eu­ropei în Revista Familia este cu siguranță un adevărat eveniment cultural.

 

Blaga Mihoc