|
Poem
Dacă am începutul
acestui poem,
ca și finalul lui,
pot să-l scriu:
abia intrând
în albia râului
poți înota
ca un râu.
De dragoste
Lasă neaua, lasă cafeaua!
de mine lipește-te!
Trage, trage perdeaua!
de mine iubește-te!
Eu sunt tendonul lui Ahile,
Tu ești mai mult decât destul.
Zi de vară
Ce zi caniculară!
Caii nu pot scăpa de muște
dând din coadă.
Ce zi toridă!
În arborele timpului
lumina este o omidă
(ca și întunericul).
Trece o femeie rujată, pe stradă...
Ce îmbrăcată compendiu!
Ce gură de foc!
Ce gură de incendiu!
Marină
Pantalonii au intrat la apă
li s-a contractat țesătura.
Pescărușii au plonjat în apă
le era foame.
Salvamarul a sărit în apă
a protejat un înotător.
Peștii au sărit din apă
și au murit.
Marele Zid
Ești
o mare gospodină.
Ești
Marea prietenă
și vecină.
Ești
Marea iubire.
Dar nu ești
Marele Zid.
N-am contrazis-o
Mi-a spus
că râd de parcă
râsul meu
se tăvălește pe
caldarâm
spărgându-se în
bucățele
mici, mici...
N-am contrazis-o.
Am întrebat-o ce e
după ea
existența.
După mine existența =
un.
Profesorul ne vorbea
despre scriitori
meseriași.
Eu m-am gândit
că un scriitor scrie
și după moartea lui...
Țineam în mână un
covrig.
Parcă ții o idee!
N-am contrazis-o.
Marea
Marea ca un
cal nărăvaș
care dă din
picioare...
Dacă n-ar fi stânca
să o țină în frâu
ar cutreiera
tot pământul.
Poemul floare
Transplantează-mă
în inima ta,
îmi zicea floarea.
Dar însăși inima mea
e o floare,
îi zic eu florii.
Atunci,
transplantează-mă
în acest poem,
îmi zice floarea.
Bine, te
transplantez
în acest poem, zic,
în poemul floare,
mai zic eu.
Ce mediu-spațiu între
cuvânt și obiect
Dialogul mă duce spre
nesfârșit,
monologul mă apropie
de infinit,
fapta mă face un punct
împlinit,
o empatie între vorbă
și lucru.
Ce medic ești tu,
Doamne!
Ce mediu-spațiu între
cuvânt și obiect
trebuie să fie în
aerul acesta!
Biblioteca mea
personală
Ce minte multă,
ce gândire mare am
în biblioteca mea
personală!
Casa mea e un templu
de cultură!
Biroul meu e un
sanctuar
de civilizație!
Sper ca, de aici
până la Budapesta,
nimeni și nimic
să nu-mi joace festa:
sunt cel mai citit
din orașul acesta...
Am cu ce continua
Când privești prea fix
poate e mai bine
să nu fii băgat în
seamă
(de pereți, de tablou
și de floare).
Ce legare!
Am cu ce continua...
Starea impersonală
nu e o sfidare,
ci un pașaport pentru
mai târziu?
Am cu ce continua,
dar acum sfârșesc.. |
