|
Noaptea de rezervă
e noapte în omoplat și toamnă în femur
aduci în bagaje atâta tristețe
încât ți-ai putea construi o casă în Marea
Sargasselor
sau ai putea zidi un imperiu
din cărămizi îndurerate
Întâmplare
nici o toamnă nu mai trage la peron
în orașul pălmuit de nepăsarea
impegatului de mișcare
destinul reinvestit în nopți cu Seferis și
Kavafis
un șoarece și o bufniță mai taie griul în
cuburi la mansarde
Profitul pe destin
îți deschei întunericul
rupi lumina din fereastră
un oraș plăsmuit din tăcere
argintat de singurătate
îți iei doza de noapte și de spaimă
Fulger
ți se luminează vena cavă
începe o stihie prin grohotișul sufletului
se întunecă bolovanul de care îți sprijini
singurătatea
Marquez îți povestește despre un veac de
cenușă
când o cârtiță îți ronțăie noaptea din palmă
Opiu
vecinii își spuneau
bună ziua
bună moartea
e toamnă
printre ridurile îngerului
moartea se învață din copilărie
la mansardă o mână întoarce orașul pe partea
cu singurătate
Vârtej
o barcă pe partea cu bulboane a cuvântului
o toamnă de mare amplitudine
fotoliul din iarmaroc se luminează când
atingi melancolia unui înger
Picătura de mandragora
teama se așează pe divan
orașul pleacă pe șinele de tramvai
se așterne peste fulgii de zăpadă
un ultim salvamontist ne salvează dintr-o
iarnă kamikaze
Orologiu
bătea de miezul verii
când mi-ați întors tinerețea pe toate
părțile
mi se înnora Olanda din privire
stăteam in bătaia vieții
și m-atingea o schijă de singurătate
tată eu am făcut tot ce-am vrut
cu moartea mea |
