|
Nebunia nurorii
Casa noastră,
părăsită, se preface că doarme,
bufnițe și huhurezi
afumați scheaună
prin crucea nopților,
pentru urechile
tălpilor, stîlpilor
care cum au acum
boala lor nobilă,
boala somnului
cu tresăririle toate
aiurizate,
tatăl meu,
bătrîn-bătrîn, pe veci cumnițel,
s-a ascuns și el în
dunga livezii,
sub cocă de bulgări și
oușoare de pietre,
mama mea, bătrînă,
bătrînă dar dreaptă,
un pic mai uitucă, în
schimb
neverosimil vicleană,
viclenia înfruntă
nebunia nurorii,
domnița miaunî-n tîrg,
ține talpa ăe gîtul
sfîntului Gheorghe,
bătrînețe, cătuși la
mîini, lanțuri,
butuci la picioare,
n-ai mai fi,
nu te-aș mai vedea,
eh-ah,așa, cam așa...
Porumbelul vînăt
Bicicleta timpului
estimpului scîrțîie,
damă cu colțurile
gurii lăsate,
pedalăm cum precum a
ajunge
undeva într-o, ce este
aceea,
cea mai ovală Lună
artificială,
pedalăm, pedalăm și
sperăm
și suntem luați pe
sus,
flăcări uscate,
cum știm, cum s-a
spus,
un vînăt porumbel
spiralează
cu aripi afumate,
cu lăbuțe însîngerate,
către el, aiuriți,
încotiți pedalăm,
pedalăm și sperăm și
sperăm,
aproximăm...
În duh și în gînd
Pentru oul de azi,
vrabia s-a iubit ieri,
cînd melcul, tărcatul
tîrîșnic,
pe-o calea-valea din
pielea lui,
ajunse în seama
furnicilor,
moneda și sorții,
briza și înflorirea,
dorul și dragostea,
toate
țin steaua care ne
ține,
pentru oul de mîine,
vrăbiuței aceleia,
suveicuței
în căldurici,
îi sar fulgii azi,
tragem sfori, păcălim,
doar să vrem, doar să
știm,
punem patimi în duh și
în gînd,
îmbarcăm amintirile,
decolăm în triumfuri,
aerodrom la răscrucea
de viață și mit,
prea bine, momîile
ne-au părăsit...
Inegalitatea faptei și vieții
Ce și cum se scrie
în pagina cărții
orașului,
vatmanii au lănțișoare
de aur
și cu ele se
înlănțuiesc ei pe ei,
asurzeli, tribușoare
din triburi,
vagoane umflate,
balaoacheșii pînditori
peste călători cu
scrisori,
se ivesc întrebări, în
mileniul care
dobîndi-vor, sau nu,
alte parfume țiganii,
tragi zăgaz de vad, la
nărav nomad,
tramvaiele înlănțuiesc
orașul,
inegalitatea faptei și
vieții,
fără tramvaie,
respirația dragelor
substantivelor
există-nu-există,
eu în însumi am notat
un tramvai
paralizat....
Timp minunat
Zori pentru zorire,
ferestrele se deschid
singure,
magneții de lumină,
simt, văd șunca
împăratului
pe jarul nou al zării,
un tresărit aiurit
lipsea,
s-a apăsat butonul
hienei salvării,
iar este unul pe cale
să crape,
dacă, urgentizat, n-a
și crăpat,
oricum, lîngă jale,
timp minunat,
azi se va rula, se va
derula,
opintire lungă și
grea,
pînă la flăcăruia
tunelului, mai va |
