|
***
În locul grădinii era marea
Oana și cu mine fugeam
în apă ținându-ne de mână
și ne feream speriate picioarele.
Am ajuns în spatele casei,
unde marea secase
și eu am căzut amorțită
pe un morman de pești morți.
Am început să scormonesc
printre ei și am găsit-o
pe Flavia îmbrăcată în rochița
verde și zâmbind, cu buzele
date cu ojă.
***
Iar s-a luat curentul.
Stau în pat
și mă uit la mama
aprinzând lampa de carbid.
Are nasul încovoiat și
seamănă cu străbunica
pe care am visat-o mai demult
în podul ei, bătând cuie
într-un sicriu
***
Singurătate devastatoare:
un cal alintându-se-n iarbă,
agitându-și copitele în aer
și o păpușă de plastic
fluturând un teanc de bancnote,
imagini surâzătoare
pe perete
***
Într-o dimineață
s-au arătat
pe cerul violet
in înger, o stea
și o cruce însângerată.
Am alergat în grădină,
tot împiedicându-mă,
ca să dau de veste
și să vă cuprind
în brațele amorțite
pentru totdeauna,
apoi am pierit departe
unul de celălalt,
nemaiauzindu-ne
din gurile căscate
ale pământului |
