|
Din dragoste de țară
Noaptea sunt zeu și
dimineața slugă.
Sevraju-i dublu: votcă
și dragoste.
Mi se spune Paco, de
la pacoste.
Port negri ochelari și
țol cu glugă.
Parcă aș fi al
leproșilor staroste
Pornit cu gașca-i
moartă să distrugă
Ce rămăsese din
cuvinte-n rugă.
Cu mișcări de Valentin
le Dézossé
Vesel îmi fac intrarea
în cetate.
Plin de mândrie-mi
dojenesc păduchii.
Cu ochii,
dostoievskiene citate
Gonesc părinții,
copiii și unchii.
Și-atât de mult îmi
iubesc țărișoara
C-o umblu-n patru labe
iarna, vara.
Ultima
Bă, Micki, de ce m-ai
părăsit din nou
Când lumea mea virează
înspre tine
Dragonul negru care
zace-n mine
Cloșcă ți-ar fi fost
bună, omuleț-ou
Până și-aricii spun
vai și aoleou
Țepii lor albi și
negri rău și bine
Și-mpart ca roiurile
de albine
Să îți ucidă trecutul,
să fii nou.
Tu ești pilonul vieții
mele scurte,
Stâlpul de tortură,
foarte-albastră nea
Îți sunt alături când
nimeni nu te vrea.
Din dușmanii noștri-om
face turte
Pe care împreună le-om
mânca.
Ce avem noi nu are
nimenea. |
