|
***
și bisericile se îngroapă
în pămînt
aici unde anotimpul ploios
începe mai devreme decît
trezirea conștiinței în om
atît de devreme încît
varul din case nu are timp
să înflorească
și să trimită în lume
oameni
cum păpădia își trimite
semințele în vînt
să se așeze acolo
unde raza de lumină
face brazde
pe care numai
ochiul furnicii
le vede
aici sub pămînt
ploile încep mai devreme
aici bisericile se îngroapă
primăvara ele vor răsări
cu turle mai înalte
și mai strălucitoare
decît o mie de sori
***
o scînteie
din Dumnezeu
este și în această
mică furnică
ce urcă acum
pe zid
***
cum tremură
ciocîrlia în zori
o lumînare
uitată de cineva
aprinsă
pe creanga
copacului
***
dupa ce dispare
poezia
îți rămîn prietenii
în care
cu drag
să te îngropi
prelungire
pentru mine poezia
e-o prelungire
a corpului
precum unghiile
așa și poezia
va crește din mine
și dupa ce
nu voi mai fi |
