Nr. 11-12 (480-481) noiembrie-decembrie 2005

Unde se întâlnesc, mai nou, scriitorii

Tinerilor scriitori de astăzi li se reproşează lipsa spiritului de grup. Spiritul de grup aşa cum era el înţeles în mediile literare acum câteva zeci de ani, când aproape toată lumea era pre­zen­tă la serbările tuturor. E drept, din câte-mi dau eu seama acum, atunci nu puteai căuta în alt loc (în afara cărţilor, desigur)  sau printr-un alt mijloc (eventual: prin telefon, scrisori ori telegrame – care nu erau deloc „de în­credere“) părerile altora. Ieşirile acestea erau o cale bună de socializare literară.

Din mers, timpurile noi au adus cu ele o schimbare radicală a dinamicii sociale şi, odată cu ea, şi a dinamicii din viaţa literară. În condiţiile în care, ca să-ţi poţi plăti toate fac­turile – eventual şi o rată la bancă – şi să mai şi trăieşti decent, trebuie, ca scriitor, să munceşti prin mai multe locuri, e greu de crezut că-ţi mai rămâne timp şi energie şi pentru astfel de întruniri literare. Cazul fericit este cel al scriitorului lucrător într-o editură, ca­re, prin natura profesie, trebuie, obligatoriu, să participe la târguri de carte, la lansări şi la co­locviile ţinute pe marginea cărţilor de care se ocupă. Altfel, chiar dacă te afli pe statul de funcţii la o revistă de cultură, te vezi nevoit să-ţi împarţi timpul între redacţie şi alte pro­iecte, mai bănoase, care, de fapt, ele însele abia îţi permit să trăieşti de la o lună la alta. Ca să nu mai vorbesc de cazul celor plecaţi din ţară (de ce? păi, să lucreze unde sunt mai bine plă­tiţi şi mai apreciaţi, d-aia!), cărora fizic le este imposibil să onoreze invitaţii de natură so­cial-culturală.

Dar să nu disperăm. Să cădem, metaforic, în genunchi şi să le mulţumim celor care au dezvol­tat tehnologia internetului. Căci, oricât ai fi de extenuat la capătul unei zile, tot îţi mai gă­seşti vreme să participi la marea adunare (literară) care se desfăşoară pe internet. Tocmai din nevoia de înlocuire a întâlnirilor în carne şi oase s-au înfiinţat de ani buni grupuri virtuale de discuţie. Aceasta nu mai e o noutate pentru nimeni. E-un reflex deja. Na­dir_latent, de pildă, e-grupul înfiinţat de Bogdan Suceavă de mai bine de cinci ani, adună scriitori cu grămada. Acolo se lansează teme de discuţie, acolo se dezbat probleme „arzătoare”, acolo se consumă dispute şi acolo se petrec împăcări. Şi nu e singurul astfel de grup. Cine are interes poate găsi, fără prea multe bătăi de cap grupuri de discuţie profilate pe diverse teme. La drept vorbind, citind zilnic lista de mesaje, ai senzaţia că participi la un co­locviu mai viu şi mai aplicat decât ai avea-o dacă te-ai deplasa în mai ştiu eu ce localitate şi-ai bate din gură o oră-două în faţa unei audienţe aproape adormite.

O altă formă de „agregare” literară – mai interesantă şi mai utilă, spun eu – este ate­li­erul virtual de creaţie. Un adevărat cenaclu, unde se propun texte spre discuţie, se întind şi se împart apele, de unde, la capăt, ieşi cu mai multe lucruri învăţate decât ai ieşi dintr-un cenaclu clasic, limitat în timp şi mijloace. Un singur exemplu dau. Cel al AtelirKult-u­lui (www.atelierkult.com), îngrijit de Bogdan Bucheru şi Cătălin Sandu, doi dintre vechii membrii ai grupului Kult. Acesta este un spaţiu de întrunire scriitoricească, unde, după ce te-ai înregistrat, pentru a-ţi supune discuţiei propriile încercări literare, ca regulă eşti nevoit să comentezi încercările a cel puţin alţi trei participanţi. Mie, unul, aceasta mi se pare dovada supremă de îndemn la exerciţiu critic, la analiză literară pe text. Încercaţi să vă în­chi­puiţi cum ar putea fi pusă în practică o atare strategie în cadrul unui cenaclu clasic!

Şi, ca adepţii versiunii palpabile a literaturii (printre care mă număr şi eu) să nu ca­dă în păcatul de-a expedia aceste proiecte drept facile, fără finalitate în lumea tactilă, e de a­juns să amintesc că, în cazul grupului de pe nadir_latent şi a revistei Respiro, aventura vir­tuală s-a revărsat în real acum doi ani (dacă nu mă înşeală memoria), cu sprijinul editurii Dacia, sub forma unei antologii – un volum excelent, apropo – alcătuite din texte  pu­bli­cate iniţial pe site-ul revistei Respiro, iar în cazul AtelierKult, recent, la Târgul de carte Gaudeamus, a fost lansată prima antologie cu texte lucrate exclusiv în cadrul acestui (pompos spus) for cenaclier. Îngrijit de Michael Haulică şi girat de editura sătmăreană Millennium Press, acest volum va oferi – sunt sigur – tuturor viitorilor cititori (de literatură SF&F, au ba) mari şi plăcute surprize.

N-am pomenit aici decât două exemple de înlocuire a vechilor întruniri scrii­to­ri­ceşti cu noile mijloace de exprimare social-artistică (sau, mai degrabă, virtual-artistică). Cei in­teresaţi sunt convins că vor putea adăuga alte câteva exemple măcar la fel de elocvente, da­că nu chiar şi mai...

Nu spun că aceste grupuri de discuţii şi aceste cenacluri virtuale sunt mai de impact de­cât vechile colocvii şi cenacluri clasice, spun doar că, pentru timpul în care trăim, ele sunt singurele care pot asigura o continuitate. Şi cine ştie ce ne va aduce viitorul...