Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 2 (472) Februarie 2005

CRONICA LITERARĂ

de

Ioan MOLDOVAN

Mircea Petean esențial

 

Mircea Petean - Lovituri de nisip, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004

 

Îndrăgostit de facerea cărților, (este redactor și propriul său director la editura Limes pe care a înființat-o și la care scoate frumoase cărți), Mircea Petean își concepe și înfăptuiește propriile cărți cu tandră atenție grafică, tipografică și de conținut. Un arhitect, un muzician și un maestru de ceremonii se amestecă în treburile interne (și externe) ale cărților sale mai recente, vrând ca, tu, cititor „fățarnic”, să petreci bine, confratern și fără frivolități în perioada, dorită de grație, a lecturii. „Cartea aceasta – scrie autorul, pe coperta a patra – s-a scris vreme de 30 de ani. Primul poem datează din 1974, iar ultimul din august 2004. Am fost tentați să o publicăm în mai multe rânduri dar de fiecare dată cineva – vocea unuia dintre numeroasele personaje care ne disput㠖 ținea să lanseze acest avertisment: «Nu te pripi!». Amânată mereu, părea să devină chiar Cartea care nu se mai termină. Și totuși, în 1998 am publicat un fragment – o parte din secțiunea de haiku – în chip single. Iată acum L.P.-ul care între timp a devenit C.D.” Și o coda: „Un lucru e sigur: cu Lovituri de nisip nu suntem la porțile Orientului ci chiar în inima lui.” Înțelegem așadar că Lovituri de nisip este o carte de poezie interioară, una pe dedesubtul celorlalte, nu puține*, pe care Mircea Petean le-a publicat de la debutul său cu Un munte, o zi din 1981 până astăzi. O carte secretă (până acum) și, totodată, o carte-tezaur, o carte esențială, chiar cvintesențială, carte de vizită, emblemă, un fel de omnia mea mecum. Ca „Biblion” personal al poetului, cartea conține, firește, istoria – sublimată, rafinată, esențializată  – unei deveniri și a unei ajungeri în țara promisă, fiind, din acest unghi și un catalog de mostre ale vârstelor și etapelor arse, ca și al „numeroaselor personaje” – măști – ale „comediei” lirice a călătoriei poetului prin cercurile existenței sale. Fără însă ca Lovituri de nisip să fie doar o altă antologie de autor. Scrisă interior atâta timp, cartea aceasta are o unitate stilistică și de viziunea de parcă s-a născut întreagă și peste noapte din capul poetului.

Între Muntele, începutul („atâta vreme nu m-a ostoit decât răcoarea/ din cripta greierului// însingurat până la Dumnezeu/ adăugai adică depărtării veșnicia// nimic nu e mai important/ decât ceea ce nu are nici un fel de importanță”) și Marea, un alt început („stau în lotus și contemplu focul albastru/ din hăul apelor// urmele statornicelor lovituri de nisip sunt încrustate în piele/ chipul e ciuruit// închide ochii deschide palma în podul ei/ praful pulberea și pozderii”) – care sunt, fiecare, un poem cu portanță unghiulară și ars poetica – Mircea Petean , în arhitect al devenirii lirismului său, plasează odăile acestui „templu” la care a conceput timp de treizeci de ani: Fețe, Peisaje, Urzeli – poeme taoiste, Din zicerile lui Nicanor, Anonimul Transilvan, Toți anii aceia, Poemele Anei, Ploi, zăpezi, felurite (cu secvențele I,II,III, În sat, Între râuri, În port, În munți), Cartea care nu se mai termină.

Concentrarea și, ca o consecință programatic și pragmatic urmărită, sugestivitatea sunt dimensiunile dominante ale poemelor din Lovituri de nisip. Poetul, practicant fervent și cu succes al formulelor lirice îndepărtat orientale, și-a formulat și consolidat o poetică personală a înaltei densități sugestive, din care nu lipsește, desigur, lirismul pur, dar în care apele ironiei și ,uneori, și ale sarcasmului (a se vedea în acest sens ciclul Fețe, dar și destule poeme din Urzeli, precum acesta: „foca mascul o scuipă-n obraz pe-o fufă estetă/ sub privirile chinezului lansat în afaceri cu lumânări/ nu-i instituție-n care să nu spânzure măcar/ un tablou de mari dimensiuni semnat de dumnealui/ un uriaș măr de vată domină scena la ridicarea cortinei/ cine ne va deschide poarta către toate-ascunzișurile/ vina este teribil de productivă estetic”) dau o notă cu totul particulară textelor, ca semn al originalității scriiturii lui Mircea Petean în ipostaza de observator și contemplator al naturii umane cu nimic mai săracă în spectacole (caraterologice) decât natura (în cele estetice). El „dezvăluie savante geometrii” și finețuri plastice în Peisajele sale în care detaliului i se conferă maxima importanță, ca loc al simbolului, ca intersecție a temporalului cu atemporalul. Tot astfel, în Ploi, zăpezi, felurite, avem o selecție a celor mai bune haiku-uri ale autorului oferind „o poezie/ferită de zgomot/ și de-ngâmfare” iar Poemele AneiI confesează o vârstă a iubirii în care flamele pasionale s-au resorbit în lumină melancolică.

Lovituri de nisip ar fi împlinirea a ceea ce poetul proiecta într-un poem de la pagina 111: „un vers/ unul singur/ o carte/ una singură/ în care să visezi ca-ntr-o pagodă luminată// da – pagodă iar nu țigodă am zis”. O împlinire de etapă, pentru că pe semnul de carte poetul ține să ne lămurească: „Că Lovituri de nisip este Cartea care nu se mai termină, o dovedesc și următoarele versuri, apărute în mintea aedului după acordarea bunului de tipar: xxx/ „vântul șterge uneori praful cosmic așternut peste literele/ care altceva nu-s decât urmele unor lovituri de nisip” // xxx/ „coboară încet și-atent ca-ntr-o părăsită fântână/ în cartea care nu se mai termin㔠// xxx „dar Doamne Dumnezeule cine-i de vină/că-această carte nu se mai termină”. A cui poate fi această felix culpa  decât a poetului?

 

* De același autor:

Un munte, o zi, Ed. Dacia, 1981; Cartea de la Jucu Nobil I, Ed. Dacia, 1990; S-au produs modificări, Ed. Dacia 1991; Călător de profesie, Ed. Albatros, 1992; Zi după zi, Ed. Euphorion, 1993; Lasă-mi, Doamne, zăbava!, Ed. Echinox, 1995; Dincolo de marginea marginii (antologie de autor), Ed. Didactică și Pedagogică, 1996; Ploi, zăpezi, felurite (carte de haiku trilingvă: română, franceză, engleză), Ed. Euro Tami Press, 1998; Cartea de la Jucu Nobil II , Ed. Paralela 45, 2000; Folie, cirque, scandale (anthologie poétique), Ed. Limes – Arthis Bruxelles, 2002; Cartea de la Jucu Nobil I, II, III, Ed. Limes, 2003