Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 2 (472) Februarie 2005

POEM

de

Alexandru MUȘINA

O scrisoare latină

 

Sînt atît de plictisit că i-aș spune „Carramba!”

Chiar și celei mai sexy femei, cu picioarele de doi kilometri,

Sau e doar oboseala, acel „labor improbus” care ține maimuța

Prinsă-n cleștii lui nevăzuți, o lume de sclavi fericiți,

Ca iubitul, cîndva, Piese Brute, ca Opridor,

Omul cu texte & dor, ca berbantul decan,

Cel mai tînăr din univers, dar mereu responsabil,

Chiar și Romi, care joacă X-0, în loc să scrie la teză,

„Ajungi asistent”, i-am zis, „Muuu!”, mi-a răspuns cineva din computer,

Romi tocmai pierduse și P.C.-ul îl lua la mișto,

Pe limba lui, uneori mă trezesc plin de proiecte,

Dar pînă mă spăl pe dinți le-am uitat, Kalidasa

E-o piesă faină, deși nu mai țin minte nimic, pe alte meridiane

Băieții se taie, se-mpușcă, se-aruncă în aer într-o veselie,

Treaba lor, eu sînt atît de plin de sictir,

Că i-aș zise „Muian, bă!” celui mai fioros terorist,

Biet copil la o adică, Banca, Fiscul, Asigurările, ăștia-s

Cei mai tari mafioți, uneori sînt convins

Că și Bin Laden lucrează de fapt pentru ei,

Pun bomba plătești, cade tunul plătești,

Facem altul, plătești, un mic monument

Grandios, iar plătești și așa mai departe,

În iarbă am stat pe deal, bătea un vînt ușor și mi-am zis

„E ca-n filme, să-mi bag!”, chiar a fost fain, mă dusesem

După coade de undiță din alun, pescuiesc

Cînd mai trec pe acolo, mă aflu în treabă, la „Metro”

Găsești pești cîți vrei, și din ăia babani & proaspeți, mai nou

Totul e-un simplu decor sau – cel mult – un teren

În așteptarea noului hypermarket ce se va construi fără-ndoială,

Am vrut să-i scriu lui Traian o scrisoare latină, n-am reușit,

Mi-am amintit de Ashberry, de O`Hara, mi-am zis

„Merge și-așa!”