|
arca lui
noe
ca și
cum ai sta de vorbă
cu un
prieten / frate / văr de mult
dispărut uitat & regăsit
printr-o întîmplare
(nu
crezi de fapt în coincidențe
accident & altele asemenea)
timpul
a dispărut din vară
mai
păstrezi un cub cald
cada
din fontă cu picioarele
ca
niște labe de focă
cazanul de aramă
țeava
îndoită în unghi drept
a
dușului
apoi
chiuveta metalică
din
bucătăria bunicii
(poți
improviza la iuțeală
o
natură moartă cu
găină
jumulită pe masă
pe un
ziar unde citești
despre
moartea lui leontin sălăjan
experimentarea cu succes a
primei
bombe h chinezești)
o
colecție de plăci
de
pick-up
rika
zaraï gianni morandi sergio endrigo
enumerare aproape fără sens și totuși
deschizi fereastra și praful de pe stradă
se
amestecă cu parfumul teilor:
partirà la nave, partirà
cîntecel
secret
(doar noi doi îl înțelegem)
am
șters din calculator
poemul
am
criptat scrisorile
și am
uitat parola
am
distrus hîrtiile
s-a
șters
literă literă
cu
linie linie
totul rămîne
o
cenușă fină
ca
scrumul de țigară
aderînd la suprafața
unor
făpturi de aer
ce-mi
fac semn cu mîna
din
depărtare
cîntecel
ea e
fata din cîntec
o
hologramă vizibilă
doar
pentru tine
cînd
dai drumul la muzică
(shes
the kind of girl you want so
much
it
makes you sorry
still
you dont regret a single day)
o
ochelaristă micuță tunsă scurt
sau
dimpotrivă
înaltă
subțire cu părul în vînt
în
holul gării într-un fast-food
pe
stradă în mulțime în autobuz
peste
tot timpul
o suni
vrei
să
te sune
numele
ei e singurătate
cîntecel
stai
în fața calculatorului
e ajun
de crăciun deschizi
e-mailul
te
gîndești că ești
în
budă
cînd
găsești într-un mesaj
«credință, adică răbdare, încredere și perseverență»
-
ți-ai mai citat prietenii în poezii -
gura
ți se destinde într-un zîmbet ochii
îți
lăcrimează
brusc
îți revine buna dispoziție ai
undeva
pe ecran în încăpere nu contează
destul
că e în preajmă
un dj
nebun ce freacă un disc
(știi
foarte bine că genul ăsta de discuri
nu
se mai fabrică)
repetînd obsedant o frîntură de cîntecel
a
little bit of monica
a
little bit of monica
a
little bit of monica
și ea
ar putea deveni dintr-o dată
cîntecel
un
oraș ca o nevastă iubită
cu
care ești de atîta vreme
încît
nu-ți mai pui problema
dacă o
iubești
(vînzătoarele
de la
magazinele din cartier
deja
te cunosc)
o
cameră
- ai
putea-o descrie
pe
aceasta: pat
dulap masă scaun
și
așa mai departe
pe
care te străduiești
să n-o
personalizezi
îți
faci bagajele și
într-o
jumătate de oră
cu
rucsacul în spate
ești
pe peronul gării
(je
ne taime plus mon amour)
NU
TRAGEȚI ÎN PIANIST
dumnezeului de dimineață
salutări și
dumnezeului de seară
bună
ziua și dumitale domnule
william cody
NU
E neVOIE
să-ți scoți și capul
odată cu pălăria
fii
liniștit îți păstrăm un loc în cutia
HIS MASTERS VOICE
între micii
vîn(z)ători de ziare
strigînd informaasiea
mirosul acela de frunze uscate arse prin curți |
