Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 3 (473) Martie 2005

SERTARELE EXILULUI

de

Norman MANEA

La Poarta Legii

 

Tabelele Legii lui Moise. Codul Hamurabi. Tabelul Mendeleev. Legea lui Ohm. Teorema Pitagora. Legea vaselor comunicante. „Cerul înstelat deasupra noastră, Legea morală în noi...” Ordine în haos? Haosul naturii și haosul existenței. Ordinea, ca limitare. Asta să fie?

Dicționarul limbii române moderne (ediția 1958, publicată de Editura Academiei Republicii Populare Române și adusă cu mine, în exil, la New York) definește astfel legalitatea: „faptul de a fi conform cu legile; respectare a legilor; stare de ordine capabilă să asi­gu­re, prin lege, viața și activitatea unei societăți, a unui stat etc.” Înainte de a bate la porțile multiplicate ale teritoriului ETC, m-am oprit la definiția Legii, în România anilor '50: „normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat”.

Da, este înțelept să eviți, în acest caz, labirintul ETC.

La pagina 1028, The American Heritage Dictionary (Houghton Mifflin Company, 1992), pe care un scriitor american prieten mi-l dăruise în ziua cînd obținusem încetățenirea în Lumea Nouă, scrie: „1. The state or quality of being legal; lawfulness. 2. Adherence to or observance of the law. 3.A requirement enjoyed by law. Often used in the plural.” Often used in the plural... îmi plăcea, recunosc, adăugirea „pluralistă”. Înapoi la cuvîntul „law”, deci. Definițiile umplu o întreagă pagină. Prima: „A rule of conduct or procedure established by custom, agreement, or authority.”

Legile și legalitatea diferă în timp și spațiu, funcție de conjuncturi, nu doar de aspirațiile omenești. Să comparăm Legea desființării proprietății private, sub dictatura proletariatului, cu legile rasiale naziste și fasciste? Condamnarea la moarte a celor care folosesc droguri, în unele țări asiatice și condamnarea la moarte a soției infidele, în unele comunități religioase? Obligația femeilor islamice de a purta văl cu interdicția vălului în școlile din Turcia? Interdicția vălului în școlile franceze și acceptarea sa, ca și a oricăror alte obiceiuri religioase, în cele americane?

Legea numerelor mari. Legea talionului (răzbunării). Legea gravităției. Codul manierelor elegante. Legea războiului preventiv. Legea castrării feteleor virgine. Legea circulației. Legea marțială. Legea presei. Legea fiscală. Legea navigației. Legea expulzării stră­i­nilor. Legea repatrierii. Legea protecției mediului și a speciilor rare. Istoria se poate citi și prin diversitatea acestor reglementări. Ca și prin inventivitatea fără-de-legilor, a soluțiilor de încălcare. Marele spectacol al lumii oferă evantaiul multicolor și larg deschis tuturor scenariilor existenței.

Aș alege o prevedere a vechiului Sanhedrin evreiesc. Înaltul Tribunal avea de conciliat, în antichitate, contradicția dintre suprema valoare pe care Legea iudaică o acordă vieții (și acțiunilor de salvare a unei vieți, permițînd chiar derogări de la normele religioase cele mai stricte) și durele prevederi biblice, inclusiv condamnarea la moarte, contra încălcării Legii sacre. Sanhedrinul favoriza toate șansele acuzatului de a se apăra, condamnînd rareori la moarte și doar în cazuri, într-adevăr, speciale. Exista, însă, o prevedere care anula, automat, chiar și în aceste rare cazuri, condamnarea: dacă era unanimă! Unanimitatea anula, de la sine, execuția. Moartea fiind irevocabilă, pedeapsa capitală decisă unanim devenea suspectă; puterea ei trebuia limitată.

În sfîrșit, Labirintul pe a cărui poartă stă scris ETC îmi amintește legile benigne și fluide ale artei. Cînd, după ani de așteptare la porțile ei, pribeagul kafkian întreabă, în pragul morții, de ce nimeni nu încercase în tot acest timp să intre pe Poarta Legii, paznicul îi răspunde, înainte de a o încuia definitiv: „pentru că poarta asta era făcută numai pentru tine.”

Artistul, un pribeag și el, caută propria lege creatoare, un cod al nelimitării în limi­tare. În susurul acestui ghioc pulsează enigma mereu nedeslegată a aventurii pe care o întruchipăm pe efemerul meteorit terestru.

Supremă afirmare solitară a Necunoscutului, căruia încercăm să-i deslușim coerența și ne-mărginirea.

New York, august 2004

Text apărut în volumul Racontare la Legalita, publicat de către Fundația Premiului Napoli, în septembrie 2004, la editura Pironti, cu ocazia semicentenarului acestui Premiu. Volumul conține texte a 35 scriitori italieni și străini (inclusiv laureații din acest ani ai Premiului Napoli) despre Legalitate și este prefațat de Președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi.