Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 3 (473) Martie 2005

PARODIA FĂRĂ FRONTIERE

de

Lucian PERȚA

Viorel Chirilă

Duhul textului

(Familia nr. 1/2005)

Sunt nevoit să recunosc cu năduf –

trecând peste orice precațiune –

că n-am mai scris de mult un text cu duh,

deși am publicat și texte bune

îmi devorează asfaltul fantezia

și întunericul mă înfricoșează,

ba mă dor și măselele când poezia

din stâlpii textului se întruchipează

uneori toată noaptea privesc prin pahare

și sticle doar-doar voi zări inspirația,

când o zăresc, declar sărbătoare

noaptea aceea și anunț redacția

„Familiei” să aștepte că o să le trimit

textul promis de o lună,

ăla cu duh, ce l-am tot pritocit

din vorbe de serie până sună

dacă vor vedea că nici un semn

nu le dau, totuși, imediat,

le sugerez să finalizeze revista demn,

considerând că pe drum

textul meu duhul și-a dat.

Ion Stratan

Telefonul

(Familia nr. 1/2005)

sună telefonul: țâr-țâr prelung

ar trebui să nu-l aud fiindcă dorm,

totuși îl aud, chiar mă împung

insistențele lui țârâind uniform,

oare cine să fie fără de inimă

să mă sune la ora aceasta când

încă somnul în pat ține-mă?

dar sună continuu, aproape urlând

o fi de la „familia”, mai știi, pentru grupaj.

poemele date spre publicare

au părți invizibile, îmi fac curaj,

mă îndrept spre el, doar nu merg la gazare

îl ridic ca pe-un coșciug și aud un glas intrigat:

alo, Lucian la telefon. Nimeni nu m-a căutat?

 

Ion Davideanu

Subconștientul terorizează

(Familia nr. 1/2005)

Orice ar fi să mi se

întâmple – cred în vise

se făcea că am

patru pagini scrise în ronde

în „Familia”

și cum stăteam

și mă miram,

sună soneria

și patru muze blonde

mi se aruncă-n brațe

plin de sudoare

m-am trezit. Soția

mă privea cu mirare,

oare cum s-o întorc?

știi, draga mea,

subconștientul ăsta e un porc!