|
Un salon de primăvară 2005
Salonul de echinox al revistei noastre l-a avut ca invitat
pe poetul echinoxist VIRGIL MIHAIU. Echinoxist odinioară , în junețe, la modul
efectiv, în redacția revistei stdențești clujene, el fiind cel care ,cu o
acribie și o pasiune de gravor, macheta Echinox-ul, altfel poet modern, mai
modern decât eram noi cei mai mulți, deci postmodern oarecum, deși pe atunci noi
nu uzitam de acest cuvânt devenit atât de înfumurat în zilele de azi. Echinoxist
și acum la deplină maturitate, prin sentiment și amintire tandră.
VIRGIL MIHAIU, născut la Cluj în 1951, este autor a opt
volume de poeme și patru de studii, profesor de estetica jazzului la Academia de
Muzică din Cluj, redactor la Steaua, membru al Uniunii Scriitorilor din
România și al PEN-Club-ului Român, component al colegiului redacțional al
revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, membru onorific al Asociației
Criticilor de Jazz din USA, co-fondator și membru al grupului româno-britanic de
jazz-poetry Jazzographics. Recitaluri, prelegeri, programe culturale la
universități, instituții de cultură, posturi radio-tv, colaborări la reviste
culturale, invitat la congrese, colocvii, festivaluri în România, cam prin toată
Europa și în USA.
Invitat, iată, și la Saloanele Revistei FAMILIA, tot cu
un program jazzographic , cu un titlu ce spune totul despre natura prestației
sale la Oradea: Poezie și jazz în lumea de azi. Poetul a
citit-recitat-incantat poeme din noua sa carte Aur din coama Ariadnei și
ne-a arătat, cât i-a permis timpul condensat în cafeneaua La Mascași aparatura
locului, minunății jazzistice contemporane.
Noi publicăm în numărul de față poeme inedite de Virgil
Mihaiu și le adăugăm un studiul live de Mihai Vakulovski.
Ioan MOLDOVAN
Virgil MIHAIU
Oradea 2000
Oradea Mare
cu edificii asemenea prăjiturilor
colorate
Lucreției îi plac
(acum are opt ani și trei sferturi)
Când vede o casă dărăpănată, în plin
centru
îmi comunică ideea ei:
O să cer o sponsorizare de la Colgate
și vin cu o periuță de dinți să curăț
fațada
Caniculă de Oradea
legiunile romane
detectaseră șin dacia
ape termale
întrun colț de transilvanie
savurez undele
purtătoare de căldură din miezul
terrei
telefonul oranj
înghite vorace
cartela
aerul verii exultă
îmbălsămat de dulceața
vocii portugheze
undele freatice
de latinitate
fertilizând europa
Terasa do Mar
un meridian
solar
împarte
portugalia
în ținuturi de granit
și de cretă
trupul tău lusitan
mignon
se dividen părți egale
de tenacitate
și tandrețe
razele îți iluminează și-ți dezlipesc
labiile
22 aprilie 2000
subitamente
lumina lisabonei
sa echilibrat cu
lumina de cluj
pacea primăverii
scălda europa
în albia
altui mileniu
A ști știrea rea
crainicele de televiziune
din ziua de azi
nu mai știu
să trateze cu tandrețe
microfonul
Et ego...
am fost în oaza de pace
am fost și eu în arcadia portugheză
mam lăsat copleșit de idealisme
și de tristețuri
camuflaten
saudade
centrul de la marginea europei!
amicițiile dezesperate
la care aspirasem
de-o viață
am uitat praful
și pulberea
mam închinat
cojilor de nucă
încărcate de suflete
plutitoare peste oceane
nimeni nu înțelege
misterele lusitane
dar am fost martorul
fuziunii alchimice
dintre
lumină și piatră
apoi mi-am revizuit
credința în forțele proprii
pentru încă o dată
2000
în plin soare
în plină iarnă lisboetă
să cobori cu o nimfetă
reîntrupare
a anaïsei nin
până lângă piața rossio
să intrați în cămăruța
unde pessoa bea cândva
ginjinha lichior fabricat artizanal
iar ea
reîntrupata
să-ți ofere din propria-i gură
amețită de alcool dulce
ultima cireașă
Amor damnat
incizat
gândul meu
asupra
corpului tău
amețesc citindu-ți poemele
revelații
în oglinda
ghilotinei
Tur-retur
am venit de acasă
acasă
am stat încă o vară
în portugalia
acasă
apoi am revenit acasă
printre foșnetele silvane
înapoi din
paradisuri lusitane
în paradisuri
străvechi
pe cât posibil mai
transilvane
|
