|
Sufletul patriei
E duminică de iarnă în orașul meu
Prins într-o lumină nemișcată
Și am ieșit să caut sufletul patriei
Să le spun copiilor iată-l e cert
Ca președintele Americii
Credeți în el și toți
Să-și dea seama că eu vorbesc
Despre ceea ce ei știu și au și arată
Cu degetul arcuit ca trăgaciul
Și locuitorii orașului meu castaniu
Cred că eu încîlcesc verbe eroice
Lîngă crucea din Piața Victoriei
Îmbrăcată în zdrențe multicolore
E duminică de iarnă în orașul meu
Aburind ca marile terme
Și mulțimea murmură pe străzi și prin
târguri
Om lîngă om în vîntul din pustă
Fiecare să vîndă ce a mai rămas
De la însoțitori o haină demodată
Din piele de capră un calapod cizmele
Ungurești cu tureacul tare vaza de rubin
Fierul vechi de călcat cu cenușa arsă ca
fonta
Ramele din pod și vasul smălțuit
E duminică de iarnă în orașul meu
Încordat să iasă din strînsura cimitirelor
Muzici se-aud puhoi de voci
Făpturi fără chip își încearcă forțele
În foșnetul unui vis din Decembrie
Unde prostituatele mai au doar pielea
Solzoasă de vînzare bărbații se bat
Pentru locul cald al hîrciogului
Unde nimeni nu se naște ci se pomenește
Învățînd să respire în laptele praf
Unde nimeni nu moare ci este strămutat
Unde nimeni nu este înmormîntat
Ci este arsă amintirea lui în crematoriul
predicii
E duminică de iarnă în orașul
Cu ger cleios căruia îi dedic imnul acesta
Pe cîmpul de la abator s-a construit
O moară pentru oase
În odăi liniște
Cînd iată
Cum iese în calea trecătorului Cătălina
Cu găleata plină de noroc
Are obrajii rotunzi
De pictură oficială
Și corpul gata să ardă palmele de hîrtie
O trimite
Să caute bărbați dar nu
Eu sînt alesul în această duminică
Și miroase a cînepă verde
Pusă la topit
Așa și sufletul patriei
Poem cu învățătura sănătoasă
Oameni care folosesc
în jurul meu
Corpul pentru tot
felul de mișcări
Și suflete care de
oboseală cresc diform
Ca o limbă de cîine
înecat
Atîta înțeleg eu din
lumea asta
Tu care te hrănești
numai cu sucuri
De măr viermănos
Cu nuci și conopidă crudă
Poate înțelegi mai mult
Sau te-ai săturat de arhivele stomacului
Tu care care iei cîte un distonocalm
Înainte să mergi la biserică
Poate vrei să răzuiești de pe creier
Mușuroaiele de furnici
Tu care ți-ai pus ștreangul de gît
În pivniță poate vrei să spui
Că te-ai săturat de slugărnicia la viață
Că vrei să ajungi mai devreme în viitor
Toți învățătorii ne învață amintirile
Cum să le transportăm
Cum să le predăm
Ca alergătorii de ștafetă
Cum să alergăm gîfîind
Numai Învățătorul acela ne spune
Că partea bună moartea este
Ca femeia frumoasă din visul boemului
Poetului poemului |
