Nr. 9 (478) septembrie 2005

Biblioteca lui Iosif Vulcan

donată gimnaziului de la Beiuş

Tratăm acest subiect acum, ca parte a ceea ce putem numi Biblioteca Revistei Familia de la Oradea, formată în timpul primei serii de apariţie a acestei publicaţii, cu continuare pentru toate seriile următoare şi până în prezent, astfel:

1. Seria întâia 1865- 1879, la Budapesta şi 1880-1906, la Oradea. Tabloid mic.

2. Seria a doua 1926-1929, la Oradea, tabloid mic.

3. Seria a treia 1934-1940, la Oradea, în format carte.

4. Seria a patra 1940-1943, în refugiu, după Diktatul de la Viena, cu apariţie neregu­lată, la Bucureşti şi Craiova. În format carte.

5. Seria a cincea 1965-1990, ca tabloid. Apoi cu schimbare de format (trecerea din for­mat tabloid în format carte), din 1991 şi până în prezent, la Oradea  

Pentru acest interval de timp, de un secol şi jumătate, înţelegem prin biblioteca re­vistei Familia totalitatea cărţilor care au fost adunate în redacţie, din surse diferite, de regu­lă trimise de către autori şi care au fost prezentate cititorilor în paginile revistei, sub formă de anunţuri, recenzii şi cronici. Această totalitate însumează ceea ce am putea numi o bi­bli­o­tecă de redacţie, probabil cea mai mare din istoria culturii româneşti, o bibliotecă virtuală, în care s-au regăsit cei mai de seamă scriitori români şi cele mai de seamă tendinţe din civilizaţia modernă a cărţii la români. De asemenea, s-a regăsit o sumă importantă de cărţi memorabile din literatura universală, din istoria universală a cărţii moderne. Avem de asemenea în vedere publicaţiile cu caracter serial, sosite în redacţie şi popularizate prin pa­ginile revistei.

Acum putem numai bănui amploarea enciclopedică a acestei biblioteci, ale cărei di­mensiuni le percepem dintr-o cazuistică foarte bogată a subiectului, dar ne propunem o re­constituire de tip documentar, din care să reiasă cu exactitate caleidoscopică monumentul editorial, care a trecut prin paginile revistei şi prin redacţie în intervalul de timp a­rătat, dezvăluind pentru prima dată importanţa sub aspect biblioteconomic a întregii acţi­u­ni a revistei lui Iosif Vulcan. Această reconstituire are mai multe componente, astfel:

1. Descrierea cărţilor anunţate şi discutate în paginile revistei, în toate seriile mai sus arătate.

2. Descrierea cărţilor adunate în redacţie şi care formau de facto o bibliotecă.

3. Descrierea cărţilor publicate de redacţie, sub formă de extras din revistă şi cu care a­poi redacţia a început să formeze seria editorială, numită Biblioteca revistei Familia, care a­pare începând de la finele veacului al XIX-lea, cu continuare în perioada interbelică a veacului trecut şi intensă reluare după anul 1990.1 Prima apariţie credem că poate fi so­cotită a fi fost: Bogdan I sau întemeierea Moldovei, tragedie în versuri, de cinci acte, scrisă de N. A. Bogdan, Iaşi, Oradea Mare, Editura revistei Familia, Tipografia Otto Hügel din O­radea Mare, 1890, de 99 p. ( B. R. M., I., p. 391, nr. 7111). Au urmat şi altele precum: Neli Cornea, Artă şi patriotism, conferinţă rostită la Ateneul din Bucureşti la 6/18 ianu­arie 1900, Oradea Mare, 1900, 24 p. Retipărire din revista Familia (B. R. M., I. p. 820, nr. 14.607); Ilarie Chendi, Zece ani de mişcare literară în Transilvania 1890-1900, Oradea Mare, 1901, de 76 p. Retipărire din revista Familia (B. R. M., I. p. 687, nr. 12.085).2.

*

În mod ciudat, în urma seriilor revistei Familia nu a rămas o arhivă la Oradea, care să asigure cunoaşterea documentară temeinică a modului de organizare a vieţii de redacţie şi a procesului de apariţie a revistei. Nu găsim mai nimica, nici după prima serie, nici de la următoarele trei. Un mare semn de întrebare se ridică astfel, ce s-a putut întâmpla cu se­diile de redacţie, unde au dispărut cărţile, manuscrisele, ciornele, şpalturile, corecturile şi colecţiile, care în mod obişnuit însoţesc producerea timp îndelungat a unei reviste de a­se­menea talie. Ştim că o parte din arhiva, care privea prima serie a revistei, 1865-1906, a a­juns în colecţiile Bibliotecii judeţene Astra din Sibiu, unde încă mai există manuscrise ine­dite de Iosif Vulcan, în special piese de teatru şi corespondenţă.

Dar cărţile, aglomerate an de an în redacţie şi care formau o veritabilă bibliotecă, so­­sită la Oradea din toate părţile locuite de români?

Am găsit, în cele din urmă, că o parte din aceste cărţi au fost treptat donate de către Io­sif Vulcan către biblioteca Gimnaziului Samuil Vulcan de la Beiuş. Prima consemnare a donaţiei apare la Constantin Pavel, care scrie pe la 1928:“ Cea mai însemnată şi mai bog­a­tă do­naţiune ne vine însă, din partea directorului revistei Familia din Oradea-Mare, stră­ne­potul şi după vrednicie, al episcopului Samuil Vulcan. La 1908 această donaţiune comple­tată an de an prin omul de bine şi distinsul luptător al culturii naţionale, care a fost Iosif Vulcan, face 2.165 de volume, cu deosebire din domeniul istoriografiei şi al literaturii ro­mâne, moderne“3. O încercare de analiză a ei face şi istoricul literar Mircea Popa, în anul 2003, cu preluarea datelor din studiile noastre anterioare la acest subiect şi care ne-au condus la exegeza de faţă4. În urma studierii unor documente de arhivă şi a a­nua­relor maies­tuo­sului lăcaş de educaţie şi învăţământ, rezultă următorul tablou de donare a cărţilor de că­tre Iosif Vulcan, între anii 1884-1904, respectiv în anul 1908, de către soţia de­functului scriitor şi redactor:

BIBLIOTECA IOSIF VULCAN

1884-1908

(după consemnările din anuarele Gimnaziului greco-catolic de băieţi din Beiuş)

Nr. crt.Anul donaţieiTitluriExemplareUnităţi fiziceObservaţii11884/1885. Anexa 2510­111121886/1887. Anexa 30331131888/1889. Anexa 3311211217241895/1896. Anexa 633­2632933651896/1897. Anexa 6328228261361899/1900. Anexa 63­193­193­193­719­02/1903. Anexa 6336336437981903/904. Anexa 6343543644991907/908. Anexa 6328­429­4484Total donaţie200820242648 .Am numit această secţiune a Bibliotecii revistei Fa­milia ca fiind Biblioteca Iosif Vulcan, deoarece în felul acesta este denumită şi consemnată se­parat în anuarele liceului de la Beiuş din anii respectivi, chiar dacă acolo cărţile nu au fost aşezate separat, ci s-au integrat la locul dispus prin prelucrarea lor bibliotecono­mică, po­trivit cu regulamentul bibliotecii, despre care facem amănunţită consemnare în alt capitol al acestei cercetări şi reconstituiri. După cum se vede, amploarea ei a fost cu mult mai mare, decât a estimat-o profesorul Constantin Pavel, la centenarul din 1928.

În continuare, prezentăm biblioteca Iosif Vulcan în mod sistematic, aranjând-o în or­­dinea unui tablou al indiciilor principale de tip C. Z. U. (clasificare zecimală universală), a­­decvaţi cu biblioteca însăşi, la nivelul celor zece clase  specifice şi a unor diviziuni ale lor. A­cest tablou de tip C. Z. U. se prezintă astfel:

A. Documente de tip monografic (cărţi):

0.00     GENERALITĂŢI. BIBLIOGRAFII

1.00     FILOSOFIE. ETICĂ. PSIHOLOGIE

      2.00     RELIGIE. TEOLOGIE.

      33        ECONOMIE. FINANŢE

      34                 ŞTIINŢE SOCIALE. DREPT

      37                 ÎNVĂŢĂMÂNT. EDUCAŢIE

      39                 ETNOGRAFIE.  ETNOLOGIE

5.00                 MATEMATICĂ. ŞTIINŢE FUNDAMENTALE

6.00                 ŞTIINŢE TEHNICO-APLICATIVE

6.10                 MEDICINĂ. SĂNĂTATE

7.00                 ARTĂ. MUZICĂ. SPORT

80                    LINGVISTICĂ. FILOLOGIE

80.09                LINGVISTICĂ ROMÂNEASCĂ

82                     ŞTIINŢA LITERATURII. ESTETICĂ

82.09                ISTORIA LITERATURII ROMÂNE

820/89              LITERATURĂ UNIVERSALĂ

85.90                LITERATURĂ ROMÂNĂ

90                     ŞTIINŢE AUXILIARE ALE ISTORIEI

91                     GEOGRAFIE

93/99                ISTORIE UNIVERSALĂ

949.8                ISTORIA ROMÂNILOR

B. Publicaţii cu caracter serial, ordonate alfabetic

Caracteristicile principale ale donaţiei Iosif Vulcan, transpuse la Beiuş prin filiera a­glutinantă a redacţiei revistei Familia din Oradea, la care se trimiteau cărţi din toate pro­vinciile spaţiului locuit de români, sunt următoarele:

a. După limbă, din totalul de 2.648 de volume, 2.535 sunt în limba română, iar 113 în alte limbi, dintre care 64 în limba maghiară, 28 în limba germană, 18 în limba fran­ceză şi abia câteva în limba latină. Aceasta este o cu totul altă situaţie, decât în oricare dintre bibliotecile publice din imperiu, care aveau românii ca populaţie ţintă şi în care de re­gu­lă domina cartea străină. Se vede şi astfel rolul asumat de revistă şi redactorul ei, pentru a-şi îndeplini misiunea de poartă de intrare a literaturii române, a istoriei, a cărţii ro­mâneşti în general prezentate prin paginile revistei. Beneficiind de un statut informal, re­dac­torul şi revista au putut face ceea ce s-a dovedit a fi imposibil în bibliotecile dezvoltate sub statut  formal, în învăţământul de orice fel, adică promovarea preponderentă a cărţilor în limba română. Cu atât mai mult a fost  benefică primirea la Beiuş a acestor cărţi, care au îmbunătăţit potenţialul cognitiv al bibliotecii profesorilor de la gimnaziu, aducându-le la îndemână cele mai importante cărţi româneşti din principalele domenii ale creaţiei şi cu­noaşterii, în ediţii academice, sau de popularizare didactică.

Din analiza pe domenii ale cunoaşterii, luând în seamă clasele, diviziunile şi subdi­viziunile C. Z. U., rezultă că biblioteca revistei Familia, aşa cum se regăseşte în donaţia Iosif Vul­can a avut o structură informaţională surprinzător de echilibrată pentru acele timpuri. Astfel a avut vectorul cărţii lingvistice şi literare de numai 31%, cu mult mai mic decât în bi­bliotecile dezvoltate sub statut formal, în schimb a cuprins cărţi din principalele do­me­nii ale cunoaşterii, grupate aproximativ sub ponderea următoare:

–            Clasa 0 = Generalităţi, bibliografii………………1 %

–            Clasa 1 = Filozofie, etică, psihologie……………5%

–            Clasa 2 = Religie, teologie………………………11%

–            Clasa 3 = Economie, drept, educaţie, etnologie…12%

–            Clasa 5 = Ştiinţe fundamentale…………………..3%

–            Clasa 6 = Ştiinţe aplicate. Sănătate………………10%

–            Clasa 7 = Artă, sport, timp liber………………….1%

–            Clasa 8 = Lingvistică şi literatură………………..31%

–            Clasa 9 = Istorie, geografie, biografii……………26%

Pentru comparaţie, notăm că dominanta cărţilor din clasa opt ajungea în unele biblioteci la 60-70% din totalul colecţiilor, iar împreună cu clasele nouă şi doi putea să se ri­dice până la 90% din ponderea colecţiei. Ceea ce arată, comparativ, pentru donaţia Iosif Vul­can, o structură mai armonizată pe domenii şi cu atât mai utilă, pentru înviorarea spiri­tu­lui teologic şi didacticist al bibliotecii de la Beiuş. Oferta cognitivă a donaţiei, observată nu numai statistic, dar şi prin titlurile ei concrete, se instituie în proporţie de circa 85% din titluri şi subiecte româneşti, ceea ce a dat o complementaritate îmbucurătoare biblio­tecii de la Beiuş, formată preponderent din surse, care nu ofereau carte românească şi de su­biect românesc. Ni se relevă astfel o faţetă practic necunoscută a acţiunii culturale a lui Io­sif Vulcan şi a revistei Familia, cu rol pozitiv în biblioteconomia românească de la finele vea­cului al XIX-lea, complementar cu acţiunea literară deja cunoscută.

*

Din domeniul de generalităţi şi temeiuri bibliografice ale cunoaşterii, specific pri­mei clase C. Z. U., vedem că la Beiuş se primeau fascicolele din Bibliografia  românească  a cărei redactare şi editare o iniţiase Ioan Bianu la Academia Română din Bu­cureşti, în­ce­pând de prin 1895, ulterior ajutat de Nerva Hodoş. Acesta era un instrument fundamental de informare, fiind vorba despre reconstituirea civilizaţiei cărţii tipărite la români, în­cepând din anul 1508 şi, în primul volum, până la 1716. De asemenea se afla Biblio­grafia scriitorilor români, de Gh. Adamescu, în prima redactare, aşa cum a apărut în co­lecţia „Biblioteca pentru toţi“. Şi alte lucrări de metodă a gândirii în materie de sistem al ştiinţelor şi progres cultural, precum C. Disescu, Ce influenţă are cultura intelectuală, Bu­cureşti, 1893; C. Dunca-Şchiau,  Cultura omului, Bucureşti, 1872, dedicată mamelor şi învăţătoarelor, Jules Morand, Întroducere în studiul ştiinţelor, Bucureşti, 1898; I. Rădu­lescu- Pogoneanu, Probleme ale culturii româneşti, Bucureşti, 1902. Pentru consonanţa cu mişcarea intelectuală interromânească, observăm că existau la Beiuş rapoarte şi cuvântări despre marile fundaţii româneşti, formând un tipar şi model de lucru, precum şi despre amploarea serbărilor dedicate în 1904 împlinirii a patru secole de la vecinicia voievodului Şte­fan cel Mare, ca punct de referinţă al unui calendar cultural al tuturor românilor: Gh. Silvian- Becescu, Ştefan cel Mare sau Atletul lui Hrist, Bucureşti, 1904; Th. A. Bogdan, Ştefan cel Mare- Tradiţii, legende, balade, colinde culese din gura poporului, Braşov, 1904; Ion C. Georgian, O pagină  din viaţa marelui Ştefan, Bucureşti, 1894; Petre Verussi, Şte­fan Voievod cel Mare, Bucureşti, 1879; Nicolae Densuşianu, Aniversarea de patru secole de la moartea lui Ştefan cel Mare Domnul Moldovei, Bucureşti, 1904, de 23 pagini în ilustraţii, extras din revista România militară, iunie 1904.           

Din gândirea filozofică tradiţională, cât şi din inovaţiile aduse de determinismul doc­trinelor morale şi sociale, au ajuns şi se aflau la Beiuş, prin filiera lui Iosif Vulcan, cărţi despre Plotin, Kant, J. J. Rousseau, despre determinismul social, socialismul în general, des­pre psihologism, geniu, talent, stil, despre caractere morale şi degenerare, despre etica fi­lozofică şi etica creştină, semnată de autori străini şi de autori români.

*

Cartea de conţinut şi mesaj religios forma una dintre paradigmele de antologie a a­ces­tei colecţii, cu rol de învăţare, fiind exclusiv creştină şi deloc mitologică. Cele circa 11% din totalul titlurilor şi volumelor colecţiei donate de I. Vulcan se pot clasa în cel puţin pa­tru grupări, ca mesaj intelectual:

1. Teologie: Ghenadie Petrescu, Evangheliile. Studiu istorico-literar şi Autenticitat­ea Evangheliilor în genere, Bucureşti, 1894; D. Stoica, Trei conferinţe teosofice, Budapesta 1903; P. Barbu, Isus Christos, Caransebeş, 1902; E. Bougaud, Mama Sfântului Augustin, Blaj, 1901;  J. Frrind, Scientia religionis şi Religionis Handbuch; N. Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae orientalis in terris Sancti Stephani, Innsbruck, 1885, 2 vol; J. B. Massillon, Cuvântări bisericeşti, 2 volume, traduse de preotul Ioan Genţ, O­ra­dea, 1896-1906; Th. D. Speranţia, Minunea vieţii şi cheia lumii, Bucureşti, 1902; Episco­pul Melchisedec, Despre icoanele de la Athon, Bucureşti, 1883; G. Musicescu, Imnele Sfin­tei Liturghii.

2. Istoria bisericii catolice: J. Acker, Madona de Lourdes, Jaurin, 1897; Ştefan Pop, La Unirea Bisericei româneşti, Timişoara, 1903; Lauran A., Egyház politikánk, Oradea; Au­tonomia catolică din Ungaria, Braşov, 1897; Gyáfas El., A román görög-katholikusok au­tonomiája; S. Mureşianu, Iconologie creştină occidentală şi orientală, Bucureşti, 1893; Szulik József, A kath. anyaszentegyház szertartásai, etc.

3. Istoria creştinismului şi a bisericii la români: George Ardelean, Istoricul episco­piilor noue, Sibiu, 1901; Ioan Ardelean, Istoria diecesei române greco-catolice a Oradiei Mari, în 2 volume, Gherla, 1883-1888; A. Bunea, Episcopul Ioan Inocenţiu Klein, Blaj, 1900, 2 ex.; C. Erbiceanu, Ulfila. Viaţa şi doctrina lui, sau starea creştinismului în Dacia Tra­iană şi Aureliană în sec. IV., Bucureşti, 1898; At. M. Marienescu, Luteranismul, calvi­nis­mul şi introducerea limbii române în bisericile din Ardeal, Bucureşti, 1902; N. Popea, An­drei baron de Şaguna, Sibiu, 1879; Ioan V. Paşcan, Viaţa Prea Cuvioasei Maicei Noastre Paraschiva, Cernăuţi, 1904

4. Catehetică: P. Barbu, Catechismul religiunii ortodoxe pentru şcolile poporale, Ca­ransebeş, 1893; Idem, Religiunea în şcoala veche şi în şcoala nouă, Caransebeş, 1899; George Bariţiu, Catechismul calvinesc, reeditare critică, Sibiu, 1897; Cântări ocazionale  bi­sericeşti/ Antologie de Maria Cunţan, cu scop şcolar, Sibiu, 1898; Anghel Constantinescu, Regenerarea femeii prin creştinism, Ploieşti, 1902; Iuliu Scriban, Patruzeci de pre­dici populare, Ploieşti, 1904; I. V. Raiculescu, Biserica, obiectele sfinte din ea şi veştmin­tele bisericeşti, Bucureşti, 1903.

Cărţile grupate în clasa 3 sunt de o mare varietate domenială şi aveau în principal me­nirea să facă legătura între procesul de învăţare şi succesul în viaţă a tânărului absolvent de la Beiuş, prin urmare au un accentuat conţinut social şi caracter demonstrativ. Ele au o pondere mare în bibliotecă, de 12%, ceea ce arată că la Beiuş se forma un intelectual activ, care utiliza o bibliotecă de sprijin, pentru formarea şi identitatea etno- culturală a ti­ne­rilor. În funcţie de conţinutul lor, am împărţit aceste cărţi în patru diviziuni, prin care ne apropiem de partea militantă a acestei biblioteci:

1. Economie, finanţe, cu lucrări de informare şi succes în afaceri precum: Buna chi­verniseală, de T. V. Păcăţian, Sibiu, 1900;  Îndreptar pentru întemeierea băncilor rurale du­pă sistemul F. W. Raiffeisen, Sibiu, 1895, de Ioan Costin, sau Societăţi de cumpătare, de G. Aluasiu, Sibiu, 1898. Acesta era un îndreptar practic de înfiinţare a unor asocieri de economii, după modelul Societăţii de cumpătare din comuna Babţa din Sălaj, iar au­torul era un învăţător rural. Sau lucrări de tip universitar, precum Despre poporaţie. Statistica. Teoria şi politica ei, Iaşi, 1899, ori Obiectul economiei politice şi însemnătatea ei, Iaşi, 1901, amândouă de profesorul A. C. Cuza. Găsim în acest modul al bibliotecii Iosif Vul­can, ca fiind ajunse la Beiuş, două lucrări de cea mai ridicată profesionalitate, premia­te de Academia Română: Finanţele României de la Regulamentul Organic până astăzi, (1831-1905), Bucureşti, 1905, respectiv Studiu asupra monopolurilor în România, Bu­cureşti, 1906, de Th. C. Aslan.

2. Ştiinţe sociale, drept. Observăm prezenţa a zeci de cărţi în limba română şi în lim­ba maghiară, care proveneau în egală măsură din Imperiul austro-ungar, sau din Regatul Ro­mâniei şi care aveau menirea de a ajuta tinerii învăţăcei să dobândească o busolă de ghidare prin meandrele instituţionale ale timpului. Astfel, despre realităţile din Ungaria: A választásrol, 1874; Ion Ciocârlan, Traiul nostru, Budapesta, 1906; Knorr Lajos, A magyar magánjok; Mill, J. St., Libertatea, Sibiu, 1898; Aureliu Olteanu, Legea comercială a Un­gariei, Vârşeţ, 1904; Victor Onişor, Legiuirea ţării noastre, Bistriţa, 1901; Plopu, György, A jog philosophiája és kritikai méltatása, Oradea, 1903; Pavel Rotariu, Legea comunală, Ti­mişoara, 1886.

Sau despre cele din România:

D. Alexandrescu, Explicaţiune teoretică şi practică a dreptului civil român în com­pa­raţie cu legile vechi, Iaşi, lucrare fundamentală în patru volume, apărută între 1886-1894;  Rudolf Ihering, Scopul în drept, Bucureşti, 1898; Ioan Kalinderu, Un ţăran harnic, Bucureşti, 1898, Idem, Patrie, éducation et travail, Bucureşti, 1896; Curs de procedu­ră civilă, Bucureşti; Paul Negulescu, Studii de istoria dreptului român, Bucureşti, 1900; Gr. Gh. Tomida, Dreptul constituţional, Ploieşti, 1904

Ori, cărţi de îndreptare juridică profesională şi morală:

Charles C. Arion, Bogaţi şi săraci, Bucureşti, 1890; Neli Cornea, Femeia română, Ba­cău, 1899; C. Sandu Aldea, Scrisori către plugari, Bucureşti, 1901; Titu Vuculescu, A­mi­cul poporului, Bucureşti, 1899.

3. Învăţământ, educaţie. Câteva zeci de cărţi din entitatea analizată erau tratate şi stu­dii de metodică şi pedagogie a predării, pe materii, erau cărţi de istorie a învăţării, sau ma­nuale de dezvoltare a unor abilităţi, care să ridice viaţa persoanei la un standard cultu­ral şi vocaţional cât mai deplin.

 a). Gh. Adamescu, Manual de poetică, Bucureşti, 1898; Teodor Ceontea, Aritme­tica generală şi specială, Arad, 1884, sau 1899; George Chelariu, Curs elementar de bota­ni­că şi zoologie, în două volume, Braşov, 1900; Ioan Manliu, Carte de cetire, Bucureşti, 1897, în 6 volume; Al. Manicatide, Noul curs de algebră, Bucureşti, 1902;

b). Grigorie V. Borgovan, Istoria pedagogiei, Bucureşti, 1897; Petru Pipoş, Istoria pe­dagogiei, Arad,1892; Petru Verussi, Compendiu de pedagogie; Spenler Herbert, Despre e­ducaţie, Bucureşti, 1895, 2 volume apărute în Biblioteca pentru toţi, nr. 4

c). N. A. Bogdan, Arta de a vorbi, recita şi declama în societate, Iaşi, 1899; Ion Bumbac, Lectura şcolară, tom I., Cernăuţi, 1894; George Moian, Lucrul manual educativ, Bucureşti, 1896, (mai multe ediţii); Ioan Suchianu, Cartea de citire şi compoziţie, Bu­cureşti, 1903; Ilie Bei, Igiena şcolară, Sibiu, 1904.

Toate acestea, încă o dată, fac mărturie despre soliditatea şi profesionalitatea proces­u­lui de informare şi învăţare în gimnaziul de la Beiuş, unde biblioteca devenise prin evoluţia ei, un suport temeinic complementar, al predării la clasă şi al învăţării individuale în sala de meditaţie.

4. Etnografie, etnologie. Un capitol foarte frumos al donaţiei Iosif Vulcan arată des­chiderile acesteia, aşa cum se practicau ele implicit şi explicit, între redacţia revistei Familia şi sfera ei de influenţă şi iradiere infoculturală, de unde au fost induse şi duse efectiv în biblioteca de la Beiuş. Cum se vede în listele ce urmează, găsim cărţi despre românii de pre­tutindeni, din România, din sudul Dunării, din Turcia, din Bucovina, inclusiv studiul des­pre numele de familie la românii din Ungaria, de Alexiu Viciu, Blaj, 1902, care trata un aspect cotidian al efectelor deznaţionalizării prin măsuri administrativ-funcţionăreşti.

Sunt compact prezente lucrările de o mare consistenţă a etnologului bucovinean Si­meon Florea Marian, din perioada 1873-1903, cel care a şi fost elev la Beiuş, unde încheie studiile de nivel mediu în anul 18715.

Cărţile din domeniul mai teoretic al ştiinţelor fundamentale sunt puţine în această co­lecţie, dar câteva sunt cu totul deosebite şi semnificative: Şt. Christescu, Energia univer­sală, electricitatea şi viaţa, Bucureşti, 1904; Nicolae Coculescu, Tratat elementar de as­tro­nomie, Bucureşti, 1903; Petre Popescu, Teoria probei în ştiinţa modernă, Bucureşti, 1901; Ioan Puşcariu, Consideraţiuni asupra timpului şi spaţiului, Budapesta, 1878.

*

Mai multe şi diverse sunt cărţile tehnico- aplicative, care răspundeau ştiinţelor pra­cti­ce din clasa 6 a clasificării zecimale universale, precum şi materiilor de învăţământ. Astfel sunt cărţile lui George Maior, de economie agrară, agricultură raţională, fitotehnică, agro­logie, sau cărţile altor autori despre cultura cânepei şi a inului, grădina de legume, cultura sfeclei, vinuri şi arbori, cultura lucernei, creşterea stupilor, dar şi despre poştă, telegraf, te­lefon, sau cum se fac fotografiile. Toate acestea întăresc partea demonstrativă şi de aplica­ţie a procesului de învăţământ de la Beiuş, menit să pregătească viitori învăţători, preoţi şi funcţionari, care să fie un model de gospodari şi economie casnică  eficientă în comunităţile lor.

Un capitol mare îl reprezintă cărţile de medicină a persoanei şi despre sănătatea pu­blică, menite a forma un tânăr sănătos, care să se ocupe de igiena personală, cât şi de i­giena mediului în care trăieşte.   

Cărţile din clasa şapte (artă, muzică, timp liber) sunt puţine, însă sunt semnificati­ve pentru cine ar fi dorit să le consulte.

*

Cărţile de lingvistică şi filologie.  Începem observarea clasei opt, cea mai bogată, a­vând o pondere de 31% în totalul donaţiei, cu autorii, studiile şi dicţionarele de filologie u­niversală, precum şi crestomaţiile de texte, care asigurau la Beiuş legătura cu studiul limbilor română, maghiară, germană, franceză, greacă precum şi cu progresul filologiei eu­ro­pene, în special a transformării grafiilor etimologice în scrieri fonetice. A se vedea în special prezenţa anuarelor lui Gustav Weigand, de la Institutul pentru limba română de la Leipzig, pe parcursul a şapte ani, a dicţionarelor bilingve, sau a celor etimologice.

Lingvistica şi filologia românească este reprezentată masiv, prin cele mai bune lu­crări teoretice, ori aplicative, produse la finele veacului al XIX-lea şi începutul celui următor, cu privire la limba română tratată ca istorie, dezvoltare literară şi dialecte, cât şi ca e­di­tare de texte.

a). Gh. Adamescu, Noţiuni de istoria limbii şi literaturii româneşti, Bucureşti, 1894; Gramatica istorică a limbii româneşti, Bucureşti, 1899, lucrarea colectivă; Ion Bum­ba­cu, Din istoria limbei şi literaturei române, Cernăuţi, 1889; B. P. Haşdeu, Etymologi­cum Magnum Romaniae, Bucureşti, 1894; L. Şăineanu, Dicţionarul universal al limbei ro­mâne, Craiova, 1896

b). Ioan Maniu, Gramatica română. (Sintaxa), Bucureşti ediţie de după 1895, apoi Po­văţuitoriul studiului limbii române, Bucureşti, 1896; Giorgio Pascu, Limba comună şi dic­ţionarul nostru, Bucureşti, 1906

c). Ioan Popovici, Dialectele române, Sibiu, 1904; Alexiu Viciu, Glosariu de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului român, Blaj, 1899 

d). Mardarie Cozianul, Lexiconul slavo- român, Ediţie de Gr. Creţu, Bucureşti, 1900; Codicele Voroneţean, ediţie critică de I. G. Sbiera, Cernăuţi, 1885.

Se poate remarca un grup de lucrări filologice, produse de autori locali, cu destina­ţie didactică: Gh. Alexici, Roman nyelvtan, Budapesta, 1892; Idem, Az oláh nyelv eredete, Bu­dapesta; Dian Illés, Vocalis nasalis a roman nyelvben; Pall Gavril, Gramatica română, O­radea, 1883; Georgiu Popa, Scrieri şi vorbiri, Arad, 1895; Ioan Petranu, Gramatica ro­mână, Arad, 1898, în mai multe părţi şi exemplare; N. Sulică şi N. Pilţia, Curs sistematic de gramatica limbii române, Braşov, 1902

Estetică şi istorie literară

Ca şi componentă a clasei opt, ştiinţa frumosului literar în genere şi cu aplicaţie la fe­nomenul literar românesc este reprezentată destul de bine în colecţia donată, prin lu­crări teoretice sau de istorie literară românească.

a). Mihail Dragomirescu, Elementele literaturei şi Teoria elementară a poeziei, Bu­cu­reşti, 1902; Iosif Blaga, Teoria dramei, Tratat, Braşov, 1899; C. Dobrogeanu- Gherea,  Literatură şi ştiinţă; M. Stratanu, Principii de estetică şi poetică, Craiova, 1893; I. Eliade Ră­dulescu, Curs de poezie generală, Craiova, 1883

b). Th. Adamescu, Ideile politice ale cronicarilor, Bucureşti, 1895; Gh. Adamescu, Crestomaţie, Bucureşti, 1897;  Ioan Manliu, Antologie română şi Crestomaţie română, Bu­cureşti, 1891; Ioan, Bianu, Despre cultura şi literatura românească în secolul al XIX-lea, Bu­cureşti, 1891; Al. Vlahuţă, Curentul Eminescu, Bucureşti, 1892     

c). Cercetări bibliografice şi monografice: Miron Cristea, Eminescu élete és müvei. Gherla, 1895. Prima teză de doctorat pe tema Eminescu; Dulf Péter, Alexandri Vazul működése; E. Szabó, Coşbuc György, Blaj, 1904.

Respectiv, cercetări academice şi monografice în limba română: D. Olănescu-Ascanio, Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1894; Ioan S. Ordeanu, Eminescu, Bucureşti, 1899; N. Petraşcu, Vasile Alecsandri, Bucureşti, 1894; G. Popescu, Dimitrie Bolintineanu, Bu­cu­reşti, 1876; I. G. Sbiera, Aron Pumnul, Cernăuţi, 1889; M. Strajanu, Ioan Eliade Rădu­lescu, Craiova, 1902. Respectiv : I. Raţiu, Timotei Cipariu, Blaj, 1905; Mite Kremnitz, Car­men Sylva, Halle, 1903, Th. D. Speranţia, Omer întinerit (I) Iliada, Bucureşti, 1893.

Literatura universală.

Circa 250 de titluri din totalul donaţiei este ocupat de autori din literaturi străine, într-o aglomerare destul de eterogenă, de la clasicii greci şi până la Castelul din Carpaţi, de Jules Verne, roman apărut la Sibiu, în 1897, tradus de V. Onişor. Sunt destui scriitori mi­nori, sedimentaţi de judecata timpului, dar mai importantă este prezenţa scriitorilor mari, traduşi în limba română, sau în limba maghiară, care se puteau citi în redacţia Familia şi de aici la Beiuş. În mod special ne atrage atenţia ediţia din Biblioteca pentru toţi (nr. 218) a romanului Don Quijotte de la Mancha, de Miguel de Cervantes y Saavedra, ediţia din 1905, la trei sute de ani de la prima apariţie în tipar a cărţii, care a modernizat judecăţile matrimoniale, din Europa, cu mult înainte de romanul despre drama lui Werther, de Goethe, respectiv a dat cea dintâi expresie puternică în imagini artistice, a luptei dintre vis şi realitate. Lista aceasta de la  Beiuş este interesantă nu numai sub aspectul judecăţilor de va­loare literară. Cât mai ales prin prisma sociologiei lecturii, spunându-ne ce scriitori erau în vogă pe la 1900 în mediul în care s-a produs. Şi trebuie să spunem că era o listă, din ca­re lipseşte cea mai recentă etapă de evoluţie estetică a literaturii europene, după Baudelaire şi Rimbaud, după Dostoievschi şi H. Ibsen, după Marcel Proust şi Cehov, sau Ivan Bu­nin. Este mai mult o listă de autori clasici, iluminişti, romantici şi ai realismului descriptiv, dar din care absentează literatura nouă de analiză psihologică, prin urmare o listă ră­masă în urmă cu o epocă estetică şi care răspundea mai mult unor nevoi didacticiste.

Literatura română.

Cu aproape 700 de poziţii, din totalul donaţiei, literatura română se înscrie practic în aceeaşi parametri axiologici, ca şi segmentul de literatură universală, cu două diferenţe vi­zibile. Aici scriitorii minori sunt cu mult mai mulţi, şi ocupă cea mai mare parte a listei, res­pectiv sunt prezenţi şi menţionaţi şi cei mai recenţi scriitori români, care exprimă cele mai noi performanţe stilistice ale literaturii române din jurul anului 1900.

Vedem şi aici scriitori, care atunci erau în vogă, erau difuzaţi şi citiţi, dar al căror nu­me şi ale căror opere azi nu mai au rezonanţă, ca o lavă împietrită sub timp. Iată câţiva, din­tre cei citaţi cu mai multe cărţi : Ioan Adam, Theochar Alexi, N. A. Bogdan, Carmen Sylva, Neli Cornea, Maria Cunţan, Ion Gorun, Iulia Haşdeu, Silvestru Moldovan, Ioan Mun­teanu, G. Neculiţa, Virgil Oniţiu, Dimitrie Petrino, Antoniu Popp, Vasile Pop, D. Ră­dulescu-Niger, Riria (= Cornelia Xenopol), Radu D. Rossetti, Iuliu Roşca, Elena Sevastos, George Sion, Smara(= Smaranda Gheorghiu), C. Stamati-Ciurea, Dumitru Stăncescu, Du­mitru Teleor, Petru Vulcan, etc.

Printre acest moloz literar, se întrevăd totodată operele solide ale celor mai de seamă scriitori ai literaturii române, accesibile la Beiuş, precum cele semnate de Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Antim Ivireanu, Anton Bacalbaşa, Dimitrie Bolintineanu, Ioan Budai Deleanu, I. L. Caragiale, Coresi, George Coşbuc, Ion Creangă, Do­softei, Mihai Eminescu, Nicolae Filimon, Ion Ghica, B. P. Haşdeu, Constantin Negruzzi, Alexandru Odobescu, Anton Pann, Miron Pompiliu, Ioan Pop Reteganul, Ioan Slavici, Di­mitrie Ţichindeal, Alexandru Vlahuţă şi chiar opera extinsă, în proză şi versuri, a lui Io­sif Vulcan, cu mesaj puternic şi multe virtuţi stilistice.

Din literatura celor mai tineri scriitori, dar înobilaţi de valoare, cu care îmbogăţeau spiritul şi stilul poeziei şi prozei româneşti, găsim în listă opere semnate de Zaharia Bârsan, Lucian Bolcaş, I. Al. Brătescu-Voineşti, Al. Cazaban, Ilarie Chendi, Octavian Goga, Eu­gen Lovinescu, sau Duiliu Zamfirescu şi Mihail Sadoveanu.

Toate în ansamblul lor asigurau o ofertă compozită de opere literare, al cărei numitor comun era limba română frumoasă, cultivată cu fermitate şi mlădiere, care ajungea astfel din toate provinciile, până în faldurile şi încreţiturile Munţilor Beiuşului, spre folosul ti­nerilor gimnazişti, ce se pregăteau să devină lideri de gândire şi exprimare în limba ro­mână, pentru comunităţile din care veneau în băncile acestei şcoli ilustre.

Mai facem o remarcă pentru multele titluri de literatură  populară de calitate, ca şi pen­tru cărţile şi broşurile de umor popular, nu puţine, care şi ele îşi aveau rostul în ansamblul procesului lecturii şi a prefigurării spiritului critic în limba română, atât de necesar şi a­tunci, ca întotdeauna, ca şi acum, în comunităţile româneşti.

Partea de carte istorică a donaţiei.

a). Ştiinţe auxiliare ale istoriei. Câteva zeci de titluri, din biblioteca lui Iosif Vulcan, pri­vesc studiul însemnărilor şi inscripţiilor din mănăstiri şi biserici(bibliologia), inscripţii­le de pe monumente vechi (epigrafia), monedele vechi imperiale romane (numismatica), di­plome, documente şi vestigii ale arheologiei. Autorii lucrărilor sunt dintre cei mai presti­gioşi în acel timp, la români: Episcopul Melchisedec, Grigore Tocilescu, Alexandru O­do­bescu, Michael Şutu, sau Simion Florea Marian, care a mai fost amintit şi pentru lucrările sale de etnologie.   

b). Cărţile de geografie. Le cuprindem în această parte a donaţiei, dată fiind grupa­rea geografiei împreună cu istoria şi ştiinţele auxiliare, în clasa nouă a clasificării zecimale u­niversale, după care ghidăm această reconstituire documentară. Sunt în total peste 150 de lucrări de geografie generală teoretică, sau aplicată, privind Europa, România, Ungaria, Bul­garia, Franţa, sub multiple faţete, de geografie economică, sau fizică, monografii de pro­vincii şi localităţi, lucrări despre geologie, climă, relief, faună şi floră, editate în limba ro­mână, în limba maghiară, în limba germană (în special ghidurile de călătorie, celebrele „Bedäcker“-uri), în limba franceză, sau câteva în limba engleză.

Deschiderea geografică a colecţiei este evidentă în câteva direcţii definitorii, către Eu­ropa, dar în special către geografia locală, provincială şi comunitară, precum şi către geo­grafia economică şi fizică a regatului României, despre care sunt consemnate şi pot fi ci­tite numeroase lucrări, cu caracter academic şi ştiinţific certificat de autorii lor şi de a­pa­riţia lor sub auspiciile Academiei Române din Bucureşti. O remarcă specială ne cer lu­cră­rile de geologie, cartografie şi climatologie, numeroase şi cu caracter experimental, care co­res­pund marelui avânt şi progres, pe care aceste ştiinţe l-au cunoscut în România către sfâr­şitul veacului al XIX-lea. Câteva zeci din lucrările astfel produse, au ajuns şi la Beiuş, prin ve­nerabilul Iosif Vulcan, care le primea în calitate de redactor al revistei sale, cât şi în aceea de membru al Academiei Române.  

c). Istoria universală. Mai restrânsă decât partea de geografie a colecţiei, suma căr­ţilor de istorie universală se ridică la 60 de titluri, adică circa 2%, din total, fiind semnate de autori români şi maghiari, în cea mai mare parte. Ca subiect, se observă că domină căr­ţile despre antichitate, în special cea romană, mai puţin cea greacă. Sunt prezente ediţii din scrierile clasicilor, Cassius Dio, C. J. Caesar, Cicero, Herodot, C. Tacitus.

Dintre autorii străini de actualitate atunci, sunt cărţi semnate de Paul Bourde, Heinrich Francke, Jules Michelet, sau A. S. Wilkins. Autorii români sunt bine reprezentaţi, remarcăm astfel opere temeinice de C. Erbiceanu, Ioan L. Kalinderu, Gavril Pop, Du­mitru Stăncescu şi B. P. Haşdeu cu celebra lui lucrare Strat şi substrat. Geneza popoarelor bal­canice, Bucureşti, 1892.

Legătura cu actualitatea o fac autori minori maghiari din Oradea, precum, Hegyesi Márton, Lakatos Lajos, Marki Sándor, sau Octavian Lugoşianu, care au produs cărţi de că­lătorie şi despre mileniul maghiar, sărbătorit amplu la 1898 în tot Imperiul austro-ungar.

d). Istoria românilor. Alături de arondismentul privind literatura română, segmentul de istorie a românilor şi a României ocupă peste patru sute de poziţii în ansamblul bibliotecii donate de către Iosif Vulcan pentru Gimnaziul de la Beiuş, din care aici am identificat şi redat cea mai mare parte a titlurilor, cum se poate vedea în listele care ur­mează. În primul rând subliniem caracterul temeinic, academic, al celei mai mari părţi a lu­crărilor, semnate de cei mai valoroşi şi în vogă istorici români: George Bariţiu, Nicolae Băl­cescu, Ioan Bianu, Ioan Bogdan, Teodor Burada, Dimitrie Cantemir, A. C. Cuza, Ni­colae Densuşianu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, At. M. Marienescu, Petru Maior, Ioan Mihalyi de Apşa, Dimitrie Onciul, Al. Papiu Ilarian, Eudoxiu Hurmuzachi, Teodor Pă­căţian, Aurel Popovici, Nicolae Petra -Petrescu, Nicolae Popea, Ioan cav. de Puşcariu, I. Gh. Sbiera, Dimitrie Sturdza, Nicolae Sulica, Gh. Şincai, Grigore Tocilescu, V. A. Urechia, Alexandru Xenopol. Sunt în această listă istorici din toate provinciile locuite de ro­mâni, care se regăseau astfel pilduitor în preocupările lor tematice, pentru elaborarea unei is­torii comune a tuturor românilor şi acesta putea să fie şi era mesajul principal al colecţiei de cărţi istorice, transmis la Beiuş cu biblioteca lui Iosif Vulcan.

Sunt prezente corpusuri de documente şi lucrări de interpretare a acestora, parţiale, sau cuprinzătoare, care privesc practic şi îmbrăţişează toate etapele de formare şi dezvoltare a românilor şi a statelor româneşti, din antichitate şi până în epoca modernă.

A). Corpusuri de documente:

Colecţiunea lansată de Eudoxiu Hurmuzachi, începând din anul 1876, la care au mai lucrat Ioan Bogdan, Nicolae Iorga, C. Esarcu, N. Densuşianu, Nerva Hodoş, Gr. To­cilescu, Dimitrie Sturdza, cu peste 15 volume( din totalul de 45, apărute până în 1942) 

Acte şi documente privind renaşterea României. Publicate de Ep. Ghenadie Petrescu, în 8 volume, între 1889-1892 (din totalul de 11 volume publicate până în 1900).

Documente româneşti, publicate de Ioan Bianu, 1907.

Documente şi regestre din sec 15 şi 16, publicate de Ioan Bogdan, Bucureşti, 1902.

Fragmente zur Geschichte der Rumänen, de Eudoxiu Hurmuzachi, 4 volume, 1878-1886.

Documente din Bistriţa, Documente privitoare la Constantin Brâncoveanu, Ma­nus­cripte din biblioteci străine, publicate de Nicolae Iorga.

Cartea de aur sau luptele politice naţionale ale românilor de sub coroana ungară, trei volume publicate de Teodor Păcăţian, Sibiu, 1902-1905 (din totalul de opt volume).

Date istorice privitoare la familiile nobile române, de Ioan cav.de Puşcariu, 2 volu­me, apărute la Sibiu, între 1892-1895.

Documente pentru limbă şi istorie, 2 volume publicate de Ilarion Puşcariu, Sibiu, 1897-1899.

Documente privitoare la trecutul românilor din Schei (1700-1783), publicate de St. Stinghie, patru volume între 1901-1906, la Braşov.

Acte şi documente, publicate de Dimitrie Sturdza în 9 volume, între 1891-1895.

Documente, publicate de V. A. Urechia, Bucureşti, 1895.

B). Lucrări fundamentale:

D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, şi Hronicul vechimei a Româno-Moldo-Vla­hilor, ediţie de Grigore Tocilescu, Bucureşti, 1901; Petru Maior, Istoria pentru începutul ro­mânilor în Dacia, Budapesta, 1812 sau 1834; Al. Papiu Ilarian, Istoria românilor din Da­cia superioară, Viena, în 2 volume 1851-1852, Gh. Şincai, Cronica românilor, Buda, 1844, V. A. Urechia, Istoria românilor în biografii, Bucureşti, 1877; Dimitrie Onciul, Originile Principatelor române, Bucureşti, 1899; Dimitrie Sturdza, Europa, Rusia şi Ro­mânia: Studiu însoţit de hărţi, Bucureşti, 1890. Lucrarea a fost tradusă în limbile franceză şi germană şi difuzată în cancelariile Europei; V. A. Urechia, Istoria românilor, în 10 volume, Bucureşti, 1891-1902; Gr. Tocilescu, Istoria românilor, în 12 volume, Bucureşti, 1888-1896.

C). Lucrări de amprentă şi emancipare prin identitate a românilor: C. Berariu, Tri­co­lorul român, Cernăuţi, 1901; Lucian Bolcaş, „Corda fratres“-Apello, Viena, 1902; N. Băl­cescu, Istoria românilor supt Mihai Vodă Viteazul, Bucureşti, 1878, prima ediţie de Al. O­dobescu, cu reeditare la 1901; Aurel Popovici, Principiul de naţionalitate, Bucureşti, 1894; A. D. Xenopol, Românii şi maghiarii înaintea istoriei = Magyars et roumains devant l’histoire, Bucureşti şi Paris, 1900; I. Tanoviceanu, România sub raportul moral, Bu­cureşti, 1902; Ch. D. Staicovici, Statistica românească, Bucureşti, 1898.

D). Lucrări de trezire prin istoria locală şi provincială: A. Cossimelli, Poëmation de se­cunda legione valachica, Oradea, 1830. Autorul italian redă în versuri avântate istoria re­gimentului grăniceresc al românilor de la Năsăud; N. Densuşianu, Momente pentru is­toria ţării Făgăraşului, Bucureşti, 1885; C. Esarcu, Monumentele Plevnei: Rolul monume­n­telor în istoria unui popor, Bucureşti, 1883; G. Madan, Suspine din Basarabia, Bucureşti, 1897 cu prefaţă de George Coşbuc; Ioan N. Roman, La question roumain en Hongrie, Constanţa, s.a.; I. Gh. Sbiera, Mişcarea bisericească a românilor din Bucovina, Cernăuţi, 1896; Ioan G. Valentineanu, Esilul românilor în Rusia şi Testamentul lui Petru cel Mare, Bu­cureşti, 1896.

Dar, desigur, sub mult mai multe faţete se poate vedea în anexe şi înţelege valoarea cu totul excepţională a cărţilor istorice din donaţia lui Iosif Vulcan, prin care se asigura ci­ti­torilor de la Beiuş în primul rând fundamentul documentar, apoi dialogarea şi interpre­tarea în actualitate a istoriei şi situaţiei românilor, aflaţi atunci în plin proces de consolidare a conştiinţei şi solidarităţii, ce-i va duce către formarea statului naţional unitar.   

Publicaţii seriale.

Din analiza donaţiei vulcaniene, aşa cum a fost consemnată în sursele de informare, rezultă că pe parcursul înfăptuirii ei au fost depuse la Beiuş mai mult de 100 titluri se­riale, cu apariţie de durată, sau ocazională, colecţii integrale sau parţiale, aşa cum s-au a­dunat ele în redacţia revistei Familia de la Oradea.

Prin aceasta, cu adevărat se poate afirma că la Gimnaziul din Beiuş s-a acumulat cea mai importantă colecţie de presă românească, mult mai dimensionată decât a fost la ce­lelalte instituţii şcolare de la Blaj, Arad, Oradea, Braşov, Năsăud, sau chiar din întregul Im­periu austro-ungar. Probabil numai la Biblioteca Universităţii din Cernăuţi ar fi putut e­xista o colecţie de seriale româneşti, mai cuprinzătoare decât cea de la Beiuş.

Acestea proveneau de la editori din imperiu, sau în majoritatea lor, din România, ceea ce iarăşi este important  de a constata, deoarece prin ele Beiuşul devenea cel mai im­portant centru şcolar şi intelectual din imperiul bicefal, informat cu problemele românilor şi ale României.

*

Facem precizarea că pentru identificarea cărţilor din listele donaţiei vulcaniene, care au fost publicate extrem de sumar şi cu multe erori în anuarele gimnaziului de la Beiuş, am făcut confruntări cu descrierile din cele patru volume ale Bibliografiei ro­mâneşti moderne(1831-1918), lucrare foarte utilă, de neînlocuit în astfel de reconstituiri şi pentru care exprimăm recunoştinţă colectivului de redactare de la Biblioteca Academiei Ro­mâne, de sub coordonarea ştiinţifică a dr. Gabriel Strempel, membru de onoare al Aca­demiei Române şi director general al B.A.R.

Astfel am putut identifica circa 45% din titlurile de carte, donate de către Iosif Vulcan şi soţia acestuia pentru biblioteca de la Beiuş, în perioada 1884-1908, dintr-un total de 2.648 de volume, partea cea mai valoroasă, socotim noi, care conţinea o adevărată bancă de date şi personaje modelare cu un univers încurajator de idei şi sentimente, pentru ca prin ele cititorii să cunoască şi să trăiască trecutul neamului românesc, a neamurilor din jur şi astfel să îşi poată mai bine întrezări şi pregăti viitorul lor propriu, împreună cu ai lor şi cu toţi ceilalţi. Biblioteca lui Iosif Vulcan donată Beiuşului a avut acest spirit paşnic, prin ca­re a întărit acolo o bibliotecă enciclopedistă, totodată de sporit vector militant românesc şi în respectul valorilor europene.

NOTE:

1. Constantin Mălinaş, Cărţi editate de revista „Familia“ în Familia, Oradea, nr. 1, ianuarie 1990, p. 14; Idem, Tipografi, tipografii şi edituri în Bihor 1565-1948, Oradea, Editura „Mihai Eminescu“, 1993, p 35. Ia­tă lista cărţilor menţionate ca fiind tipărite de editorul revistei, în ordine alfabetică: APOSTOLESCU, N., E­motivitate şi atenţie, Oradea, 1938; BACIU, Ştefan, Poeme de dragoste, Oradea, 1936; BOGDAN, N. A., Bog­dan I sau întemeierea Moldovei, Oradea, 1890; CHENDI, Ilarie, Zece ani de mişcare literară în Transilvania 1890-1900, Oradea, 1901; CORNEA, Neli, Artă şi patriotism, Oradea, 1900; DAUŞ, Ludovic, Bles­temul, tragedie, Oradea, 1903; Idem, Nocturna, teatru, Oradea, 1936; MINULESCU, Ion, Nevasta lui Moş Za­haria, comedie tristă, Oradea, 1936; MOŞOIU, T., Neculai Milescu Spătarul călător în China, Oradea, 1936; NAGHIU, I., Vasile Alecsandri şi „Familia“, Oradea, 1940; NEŞ, Teodor, Alexandru Roman (1826-1897), Oradea, 1934; Idem, Iosif Vulcan(1841-1907) Oradea, 1936; Idem, Lucreţia Suciu (1859-1900), O­ra­dea, 1936; Idem, Partenie Cosma (1837-1923) Oradea, 1936; PAPILIAN, Victor, Alt glas, nuvele, Oradea, 1936; Idem, A trecut, proză, Oradea, 1936; SBIERA, I. G., Mişcări literare la  românii din Bucovina, Oradea, 1890; WASHINGTON, Irwing, Povestea despre Prinţul Ahmed al Kamel sau Pribeagul îndrăgostit, Oradea, 1897. După anul 1990, seria se relansează şi, ajunge la peste o sută de apariţii.

2. Bibliografia românească modernă,/ Coordonator dr. Gabriel Ştrempel, Bucureşti, Editura ştiinţifi­că şi enciclopedică; Societatea de Ştiinţe Filologice din R. S. România, Editura Academiei Române, patru vo­lu­me, 1984-1996. În acelaşi scop s-au elaborat două lucrări de licenţă, scrise de Angela Barabaş şi Mariana Bar­na, absolvente ale specializării biblioteconomie la Universitatea din Oradea.

3 Constantin Pavel, Şcoalele  din Beiuş 1828-1928, Beiuş, Tipografia şi Librăria Doina, 1928, p. 302-303.

4 Mircea Popa, Pagini bihorene, Editura Universităţii din Oradea, 2003, p. 209-216.

5 Datcu, Iordan;  Sterescu, S. C. Dicţionarul folcloriştilor, Bucureşti, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, 1979, p. 271.