Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 9 (478) septembrie 2005

SERTARELE EXILULUI

de

Norman MANEA

Roger W. Straus

Aș începe printr-un citat dintr-o scrisoare a lui Roger* către mine, datată 26 iunie 1995: „Nu cred că doar fiindcă ploua, dar mi-am petrecut o bună parte din după-amiază, du­­pă plăcutul nostru prînz, împreună, gîndind la tine, ceea ce înseamnă la POVESTEA TA. Fascinantă nu doar fiindcă este a ta, ci fiindcă ai trăit și gîndit și creat în miezul celui mai rău timp din istorie. Cred și sper că ISTORIA TA ar fi să fie următoarea ta carte și sîn­tem gata să-ți facem o propunere concretă, dacă ai de gînd s-o iei în considerație”.

Deloc nu aveam de gînd să scriu o asemenea carte și m-am luptat multe luni cu mi­ne și cu Roger în jurul ideii. În cele din urmă, am scris cartea, cu mare dificultate și extrem de lent. A durat 7 ani, ca în Biblie. Acum, Întoarcerea huliganului a apărut și mă văd silit să dezvălui vinovatul acestui proiect.

Citez, de data asta, din volumul publicat: „Plouă, dar nu era potopul biblic, Noah de­ținea doar un rol de refugiat în comedia prezentului. În elegantul pavilion al elegantului conac din împrejurimile New York-ului, ușa-oglindă pendula lent, văzuse, brusc, în drep­tunghiurile de cristal, chipul memorialistului în care n-ar fi vrut să se recunoască. Prea tîr­ziu, nu se mai putea opri, continuase, cu pauze mari, victoria cabotină asupra prezentului... Audiența te urmărea cu simpatie, erai viu, îți spuneai, în prezentul viu, nu în trecutul viu. Liniște ospitalieră, fără gînduri și întrebări, doar ziua magnifică. Prezentul, adică, aici și acum.”

Într-adevăr, eram între prieteni, eram cu Roger și Dorothea și nu mi-aș fi închipuit că va trebui să vorbesc astăzi, aici.

Roger a fost pentru mine un editor devenit prieten, nu invers. O prietenie ciudată, între un leu în iarnă și un rac născut în ape tulburi și turbulente. Ne înțelegeam, totuși, ex­celent.

Venind aici, m-am gîndit că Roger ar fi acceptat asemenea conclav de prieteni doar pentru o celebrare ireverențioasă.

Dacă este așa, voi fi o dezamăgire. Cineva spunea că prietenia este „o barcă destul de încăpătoare pentru a purta doi, în ape liniștite, dar numai unul, în vreme de furtună.” Am­barcațiunea noastră purta doi pentru că naviga, mereu, pe vreme frumoasă. Evitam ches­tiuni de afaceri. Ar fi fost un prea mare risc să încerc anotimpul furtunii; cunoșteam des­tule povești nu prea încurajatoare despre un astfel de test. Iubirea cea mai mare a lui Ro­ger era editura și nimic nu o putea concura. Scrisoarea din care am citat revela un tipic a­mestec de prietenie și afaceri, dar nu mi-aș fi îngăduit să mă las derutat de ambiguitatea a­cestui amestec. Profitam, fiecare, de curiozitatea mutuală față de fața necunoscută a ființei și relațiilor umane și de dragostea noastră față de cărți și ciudații lor autori.

Îmi plăcea eleganța sa americană, scepticismul și viteza inteligenței sale evreiești. (Să spun în loc de scepticism, sarcasm, Roger? Sarcasm afectuos? Ți-ar place formularea? Știu bi­ne că da). Am admirat profesionalismul său lucid și neclintit, umorul său și, mai ales, un sens al camaraderiei masculine, totdeauna reconfortantă. În ciuda modului său de a se adapta epocii, știa că era un patriarh al trecutului, încăpățînat să creadă în cărți și investiția u­mană în cărți.

Vital, ascuțit, deschis în gîndire, afectuos, un nestrămutat îndrăgostit de viață, Ro­ger rămîne modelul unor mari realizări și al unei mari vieți. Pentru mine, el este și acum un interlocutor fascinant.

O prietenie care avansează doar pe timp liniștit poate părea superficială. O consider, însă, un mare noroc și aspir, trebuie să spun, în navigările senectuții, la astfel de înseninări.

Îmi lipsești, Roger.

 New York, iulie 2005

* Cuvînt rostit la Memorialul dedicat marelui editor american Roger W. Straus, conducătorul de-o viață al prestigioasei edituri newyorkeze Farrar, Straus, Giroux, avînd ca autori peste 20 laureați Nobel pentru literatură.

Roger W. Strauss a decedat la 25 mai 2004, în vîrstă de 87 ani. Memorialul newyorkez a avut loc la 29 septembrie 2004 la faimoasa sală de cultură 92nd Stret YM-YMIHA unde, în decursul anilor, mulți dintre autorii editurii au susținut seri literare.

În cadrul Memorialului newyorkez au vorbit scriitori, editori, agenți literari apropiați de Roger. Ulterior au avut loc Memoriale similare la Londra și Frankfurt, cu o componență, firește, diferită. Toate alocuțiunile au fost reunite într-un volum omagial în limba engleză Roger W.Straus: A Celebration, apărut la Farrar, Straus, Giroux, New York, în vara lui 2005.