Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 1 (482) ianuarie 2006

UN SINGUR POEM

 

Marian DRĂGHICI

Păușa*

 

Păușa, Păușa

după noi cade ușa.

 

De la Păușa am plecat

și la Păușa ne vom întoarce,

care pe negresa lui cu armonică roșie,

care sub negresa lui cu armonică roșie.

Între care și care nu e altă scăpare

decât la negresă între picioare.

 

Păușa, Păușa

după noi cade ușa.

 

Și după bufnitură

toate păhăruțele s-au stins seara pe uliță,

de-am rămas într-un întuneric de moarte

noi și gurile nostre uscate,

am rămas într-un întuneric deplin

noi și păhăruțul (ultim) cu vin.

Așa că (ce mai tura-vura) : între ale negresei picioare

nu e altă scăpare

decât să ne bem care pe care.

Așa deci (revenire) :

 

Păușa, Păușa

după noi tragem ușa.

Iar dincolo de ușă ce va fi

decât unul care spune poezii ?

Iar dincolo de ușă ce să fie

decât Unul care spune Poezie ?

 

 

* Mică așezare pe malul Oltului, lângă Călimănești-Căciulata, mai jos de Cozia, unde în august 1972 i-am cunoscut, printre alții/ altele, pe Ion Mureșan, Viorel Mureșan, Lucian Vasiliu, Dinu Adam, Katia Fodor, Olga Neagu, Cornel Paroșanu etc., într-o tabără de poeți-liceeni amenajată pe o insulă, chiar în mijlocul râului, accesul făcându-se cu o  barcă legată pe un cablu de oțel. Am revăzut locurile abia astă-toamnă, din mersul mașinii. Insulița pare complet sufocată de viloaie opulente iar trecerea se face pe un pod de beton (sinistru). O, Doamne, ce nostalgic sunt !Le dedic celor de mai sus fructul căzut copt, fără ploaie, fără vânt, al acelei nostalgii. Și îi implorez (vorba fiică-mi, când avea trei ani: „tată, te implorez…“) și pe această cale să-mi trimită la adresa mdraghici53@yahoo.com câte trei poeme (în română & engleză) pentru o antologie a poețimii păușiste, care va să apară fix în 2007, spre a fi lansată la Sibiu, atunci Capitală culturală europeană en titre.