|
Fără efort
Ancorat în port
Am dobândit
Serenitatea
părului cărunt
Un gând mărunt:
sunt suficient de trist
ca să exist?
Marea Fugă
Fug mereu, de
cine fug între leagăn și coșciug?
Fug și eu, fug
mereu între cuib și copârșeu.
Fug. Spre unde?
Nici nu știu între scutec și sicriu.
Și viața mi se
cerne, dar nu pe răbojuri eterne.
Și se duse
Viața toată e
un tremur de colibri verzui
Un gând evadat,
hoinar, hai-hui
după ce a fost
atestat.
Nu știe la ce
i-ar fi bun acest capital anii
de viață ai
lui.
A venit și la
mine crezând că-s zaraf și îmi zise:
Ai aici o
traistă de ani, vreau să-i schimb, nu pe bani
Ci pe vise.
Și se duse. |
