|
Al. C. MiloȘ
Omul de la țară
Poetul vine la oraș
De obicei cu un cântec
pentru zori de zi.
Caută o fundație
transilvană
Sau o editură, ce-o
fi,
Cu foarte chibzuiți și
apăsați pași.
E însoțit deseori de
domnul învățător
Un bătrân acolo, tot
mai bătrân an de an
Care cunoaște toate
numele din cer
Și poate să gireze
pentru versurile fostului său elev
Că doară le-a citit
tuturor
Poetul de la țară,
fiind cu capul în nori,
Îndeobște se
îndrăgostește
De câte-o prințesă
zburătoare valahă.
Dar de cele mai multe
ori
Se căsătorește
Cu câte una pe-aici
Și-și face o familie
cosmică,
Cu niște copii
cosmici,
Jinduind în secret
La o națiune cosmică.
Dar acum, până una
alta, și-a luat bilet
La autobus,
dus-întors,
Se-ntoarce
fain-frumos,
Cu pasul rar și
apăsat,
De intenție epuizat,
La el în sat.
ION
DAVIDEANU
În duh și în gând
Pentru poemul de azi
poetul s-a iubit ieri
pe-o frunză de plai
împănată cu brazi,
ce mai calea-valea și
tura-vura,
cu toată natură.
nu căutător de plăceri
e poetul, în toate
el caută, asta nu s-a
zis,
doar zborul deschis.
pentru poemul de mâine
va trebui iar să dea
din coate
și să disece cuvintele
precum chirurgii
de să le sară fulgii.
Trage sfori, păcălește
cuvintele să
se-nșiruie-n rând,
dar, niciodată, Doamne
ferește,
în duh și în gând
garantat nu greșește
uneori, obosit
de fel de fel de
naturi,
ei, bine, prea bine,
mai face și gravuri. |
