|
cutia poștală
ce învălmășeală în
cutia mea poștală
mesaje de ieri chiar
mesaje de mâine
mesaje fantomă de la
un prieten îngropat
odată cu prima zăpadă
din anul trecut
rețeaua asta n-are pic
de bun simț
în cutia poștală
se încaieră două-trei
generații poetice
apoi vin niște critici
și dau cu var
în cutia poștală
sunt cuvinte tandre
nespuse
cuvinte spuse prea des
peste capul meu își
dau mâna
prieteni de departe
sau pur și simplu
îndepărtați anii
fericiți la rubrica trash
la ciorne o poveste de
iubire
în cutia mea poștală
sunt mai multe mesaje
trimise decât primite
pentru că tot mai
adesea îmi scriu mie însumi
numindu-mă cu nume
tandre
iubito comoară fraiero
tot mai aștepți să
tragi lozul cel mare
cumpără dracului un
bilet
conectează-te nu vezi
ei sunt radioși
prosperi au realizări
conectează-te ce faci
ele nu au riduri fire
albe complexe
în cutia mea poștală
ei îmi răspund cel
mult nu îmi scriu
nu-i nimic îmi scriu
eu
dulci cuvinte iubito
comoara fraiero
conectează-te nu vezi
e dimineață
ei pleacă la serviciu
duc copiii la grădiniță
și astăzi vor duce
ceva la îndeplinire
în timp ce tu scrii un
nou cântecel
despre floarea de
mentă o nouă odă
pentru caii verzi un
nou poem
ca să te-ntrebi cine
găsește timpul pierdut
oferă și tu o
recompensă
iubito comoară fraiero
conectează-te
o dimineață obișnuită
aveam o grămadă de
planuri
idei utile roditoare
rumegate
totul se înlănțuia
perfect nici o fisură
nici măcar un firicel
de praf în mecanism
nici un obstacol care
nu putea fi înlăturat
era o lume de balonașe
colorate
pe care nimeni nu le
pocnea
opt ore muncă opt ore
somn
opt ore odihnă activă
visând vise tocite
deja
de cât fuseseră visate
nu tu angoasă nu tu
ghinion
ajunsesem să mă rog
să dea cafeaua în foc
să îmi ard tricoul cu
țigara
să am de ce înjura cu
sete
mi-am luat avânt am
sărit
din coșmar în papucii
de casă
toate erau la locul
lor de nelocuit
așa că mi-am îmbrăcat
armura
corpul declarase
război corpului
creierul sfâșia
creierul
inima se încrâncena
împotriva inimii
era o dimineață
obișnuită
prin fereastră ziua
sângera
depozitul de nuci
era o toamnă târzie
atunci aveam încă
timp
lucrurile urmau abia
să aibă loc
întrezăream
întâmplări
nemaipomenite
urzindu-se ascendent
într-o groapă din
curte
vecinele veverițe din
grădina botanică
îngrămădiseră
sârguincios nuci
am ocolit depozitul
netulburând stufoasa
ordine veverițească
iarna avea să fie
lungă
s-au dus de-atunci
multe ierni
lucrurile s-au
întâmplat
în cu totul alt fel
întâmplările
nemaipomenite
nu le mai aștept
am strâns scrisori
fotografii
amintiri ale unor
strângeri de mână
umbre alergându-se pe
pereți
în lumina jarului
țigării
nu știu dacă
veverițele de demult
au trecut iarna
nu știu de unde
provizii
până la marginea
nopții |
