Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 5 (486) mai 2006

TRADUCERI

 

Sean SINGER

 

Primul volum al lui Sean Singer – Discography – a fost publicat în 2001 în urma obținerii pentru manuscris a importantului premiu Yales Series of Younger Poets Prize, premiu acordat în anul respectiv de marele poet W.S. Merwin. Cartea a mai primit apoi o altă importantă distincție – premiul Norma Farber pentru debut acordat de Poetry Society of America. În 2005, poetul a obținut o bursă de la prodigioasa organizație The National Endowment for the Arts pentru finalizarea manuscrisului intitulat Paraffin Fuel. Pentru Sean Singer „jazzul e un eveniment semiotic”, iar „procesul de închegare a unui poem implică luni de audiții muzicale, de întocmiri de liste de cuvinte și imagini, și de încercări de a găsi conexiunile imagistice și acustice între diversele lucruri ce urmează să intre în conținutul poemului”.

Poem semnificativ

Vreau să văd ce e-n harpa rece

Din inima ta, brățara-i roșie.

 

Dacă se-ntoarce-o busolă

Sau un ac indică o cremă

Excitantă, a ta,

Sigur e-un ocean de lucruri triste,

Un lighean ce-ți gustă pielea,

Mișcări ușoare de-anemone

Și consecințe ce-s palpabile.

 

Mișcări întunecoase ca părul vânzătoarei,

Ca mocca aromată

 

În locul vorbelor mai tandre

Ce-s niște felinare de hârtie cu lumânări zoomorfe.

Poem cu refrene de Groucho Marx

Dacă ai fost preschimbat prin foc,

ai fost ca alții mulți, capcanele-s însă mai multe.

Sunt femei cu fuste de in pline de flori sau

bucăți de flori, de prin grădini ce se extind.

Un bărbat are vârsta femeii pe care o pipăie.

 

Un păsăroi, buhă gălbuie ca o scară, agățată de noapte.

Unde e locul cărat de el din Paris

ca fructele de plastic? Scrutând bezna arțarilor

plonjează într-un hârciog în postură de opera dolce.

Oricine spune că vede prin femei pierde o groază.

 

Atât de puternică era prezența ei c-am înțeles sensul formelor.

O formă ascultă de pat numai, sau de farfuria verde deschis.

Eu dau durerea de gol, căci prea mulți țin de asta.

Voi face sacrificii s-o simt din nou,

lină ca statul Vermont într-o gușă de pasăre.

Astea-s principiile mele. De nu vă plac, am altele.

 

O tu platformă de lemn moale, cu un microfon

ciudat asemenea unei figuri de galion.

Sau câteva scaune nedesfăcute, bucurându-se de picioarele oamenilor.

Deși sunt goale acum, aceste locuri au văzut multe.

Oamenii-și țin tabieturile, și-n găleți strâng sevă.

Am petrecut o seară cu-adevărat minunată. Dar nu asta era.

Aducând răspunsurile la cunoștința jazzului și a bluesului

De când n-a mai trecut acel tren? (Professor Longhair)

 

Absența trenului un abur roșu

prin stupii de copaci cântând

narcise și-anisette ca aure urcând

negociind vocalele de lemn.

 

Iubito, hai, nu vrei să te-ntorci acasă? (Miles Davis)

 

Acasă e o piatră prinsă-ntr-o piatră

ce vrând să mă convingă, sumbru, își prinde limba

în starea mea – pe creștet temeri țin mieroase,

picioarele-mi sunt ivăre, insidioase dar șocante.

 

N-a plouat? (Mahalia Jackson)

 

Iradiația metalică se-mprăștie pe piele –

lichid auto-mustrător. Obiectează bucurie,

dar sub-arcuit eterul dulce își fixează luciul.

În zone ploioase ale gândului sunt introversiuni de-același tip.

 

Cât de adânc e oceanul? (Irving Berlin)

 

Oceanul respiră insinuant permutații.

gravează cuvinte denunțătoare ca peștii uscându-se:

toți oamenii frumoși sunt scutiți de incantațiile

decăderii, dar cum rămâne cu focul pletos din plămânii pianului?

 

Ce este acel lucru numit dragoste? (Cole Porter)

 

Sex nu există în imaculare; doar distanța

la care-o perfecțiune ia formă-n mod precis fiind

că el/ea nu-s dispuși la mângâieri, la comentarii, filme.

Curba ieșită-nafară e roșie întocmai ca un canibal.

 

Unde-ai dormit azi-noapte? (Lead Belly)

 

Am devenit albină și-am dus-o într-o veselie până

într-o punguță octogonală; dracul n-a văzut nici o albină

și nici n-a auzit vreun bâz, ci doar, din când în când

mă învelea într-o pătură negru cu galben.

 

Și ce? (Miles Davis)

 

Solo-ul lui Coltrane ținea și-o oră

și i-o făcea prea des lui Miles, lui șefu’,

dar se scuza, nu știu când să m-opresc.

Iar Miles: „Scoate dracu’ muștiucul din gură!”

 

 

 

 

 

 

Clarinetul

L-au folosit toate trupele de klezmer

Când se dădeau ușurel jos din beznă,

Jos jos jos jos.

 

Prospero-și rupse bastonul negru,

și vanitoasă se miji lumina:

Lumină-zână, lumină-sclavă, chalumeau bleu

 

Muzici turtite sub tălpi în grajd în Noua Anglie,

Da-uri, cânepari din secera lunii, din bas hurduit,

Și intonări de zahăr vanilat;

 

Optimea de coloratură

În clinchet clopoțit și allargando,

Ăs’timp tromboane și ghitare

 

Pâș pâș acolo-n fundal

Până se liniștiră, stârnind bluesul,

Ascult-ascultă și lumina să pătrundă.

Grădina deliciilor

1.

Puhoi de păsări mari ca mâțele

taie-o tubă parcă în

castele de nisip. Flori de cireș

cât pruna ticsesc preeria-n orgasm de-atâta albastru.

 

Năvala de gazele e toarsă

în unicorn bând apă sub

brățara de arbori, o scroafă

își vâră capul de sobol

 

în craterul cu verdeață, amușinând

prin seară. Un iepuroi saltă

din rogoz foșnind un cântec

bleu lâng-un gheizer de fuchsia.

 

 

2.

Tâlv, gălbinare, jalapeńo, stridii vrac, păstaie, mulard, afină, miez, falanger, ghimber de baltă, pânză-n pupa, cucuvaie, coji, senufo, fărmitură, aguti, frunză de smochin pestelcă, echidna acuatică, edelweiss, scuipătoare, jojoba, quincunx ecdisial, gurnard țepos, lamă, prizonierat, terpsichore, zaribă, pixul roz, smoc, troglodit, poponăreală, hara-babură.

3.

Se-ndepărtează agățați de fum,

grăsimea curge peste trupuri

până în râul de catran, mai negru

decât sfârcul fetei, jumate luminat

ca la eclipsă, o roat-a morii prezicând

foc & durere ițite deasupra luminii,

toți împinși în cenușă

cu oul tare de-unde iese demonul zbughind-o

nu-ncet & cerul înflorind de Zyclon B,

băiat grăsuț și piroman eliminându-și mama

din care să rămână o molie de zgură, & nimic.

  

(traducere și prezentare de

Christian Tanasescu)