Nr. 6 (487) iunie 2006

Fişele unui memorialist

(30 - continuare)

O ironie a istoriei  contemporane: disidenţii, cum ar veni, cum ar veni, ai disidenţei, adică cei ce s-au alipit oficialităţii postdecembriste cu avantajele de rigoare, autonegîndu-se. O negaţie a negaţiei! Dar oare au pornit cîndva cu adevărat pe calea a ceea ce s-a numit disidenţă? ori totul n-a fost decît un truc biografic care a generat un troc carierist? Cele mai sumbre bănuieli se pot abate asupra numelor astfel oficializate...

*

„Rocker-ul Ozzy Osbourne a fost ales, în urma unui sondaj realizat pe Internet, drept cea mai potrivită persoană care să ureze bun venit extratereştrilor pe Pămînt. Ozzy, în vîrstă de 55 de ani, a cîştigat 26 la sută din voturi, în timp ce preşedintele Statelor Unite George Bush şi fermecătorul model Jordan au fost votaţi de doar 9 la sută dintre participanţii la sondaj. Ultimul pe listă s-a plasat cîntăreţul pop Simon Cowell, cu 3 la sută din voturi, situîndu-se pe locul şapte. «Deoarece lumea aşteaptă cu nerăbdare semne din partea unei civilizaţii extraterestre, am hotărît să-i întrebăm pe utilizatorii noştri de Internet cine cred ei că ar fi cea mai potrivită persoană în calitate de ambasador al Pămîntului», a precizat Gareth Bellamy, editor de ştiri la Yahoo! News. Sondajul a fost iniţiat imediat după ce specialiştii americani au anunţat că au fost descoperite semne de apă pe Marte. La realizarea sondajului au participat 1.000 de utilizatorii de Internet” (Adevărul, 2004).

*

Descoperi uneori la cîte un înaintaş sau contemporan gînduri ce ţi-au trecut prin minte şi pe care nu o dată le-ai aşternut pe hîrtie. Astfel îţi dai seama că există un text al vieţii care nu poate fi formulat decît în variante apropiate şi la care concurăm cu toţii.

*

Cîteodată diletantismul e mimat din teama creatorului  că nu va fi înţeles. E ca un hamac aşezat sub cel ce practică salturi mortale.

*

Artificiul se topeşte în sine însuşi. Naturalul în supranatural.

*

Nu-ţi poţi fi decît duşman dacă ocoleşti efortul. Destinderea nu e conceptibilă decît în raport cu efortul, fiind cu atît mai reală (mai „meritată” moralmente) cu cît efortul ce-a precedat-o a fost mai intens.

*

Încrede-te în instinct, în prima reacţie intuitivă, aşa cum ogorul se încrede în aversa de ploaie ce-l va fertiliza.

*

A spiritualiza simţurile, a le face artistice, cum spunea Nietzsche, presupune totuşi a avea un spirit, o vocaţie de artă care le preexistă.

*

Bucuria : o stare care se joacă cu durata, care nu o ia în serios.

*

„Fiecare virtute şi fiecare viciu îşi are timpul lui; apoi nu mai e la modă ” (Diderot).

*

Sufletul ia cunoştinţă de sine nu atît prin împrejurările „mari”, excepţionale, ci prin lucrătura celor minore din care ne e alcătuită existenţa cotidiană.

*

Dacă ideologiile exprimă lipsa de curiozitate faţă de faptele noi, cum arată Jean-Francois Revel, doar acest element e suficient. Pentru a le defini caracterul retrograd, falsitatea progresului cu care se fălesc.

*

Culmea mistificării: să te linguşeşti pe tine însuţi.

*

A pierde e o vinovăţie. A uita e o virtute.

*

Ideal: limitele operei să răsfrîngă cu fidelitate limitele fiinţei creatorului său.

*

Îşi conştientizează păcatele doar pentru a le putea disimula.

*

Pînă şi plînsul se poate privi în oglindă, dar cît de dezolant ar fi acest gest!

*

Stări demonice: iubirea de sine şi ura de sine.

*

Conştiinţa unei limite: o stare divină. Tendinţa depăşirii oricărei limite: o stare luciferică.

*

A scrie înseamnă a aştepta (pe cel mai înalt palier, depăşit doar de treapta mîntuirii).

*

În momentele faste, cuvintele par a crea sufletul.

*

Minima demnitate pînă şi a ultimului criminal, decurgînd din faptul că posedă un chip uman.

*

A fi inteligent: a avea voluptatea distrugerii aparenţelor, o voluptate feroce.

*

O inteligenţă care nu sfîşie ca un leu nu e demnă de luat în seamă.

*

Inteligenţa: latura cea mai distrugătoare a fiinţei umane, canibalismul său moral.