Revistă de cultură

fondată în 1865 de Iosif Vulcan

Apare la Oradea

Seria a V-a

Nr. 6 (487) iunie 2006

NORMAN MANEA LA 70 DE ANI

 

Ion SIMUȚ

Cel mai tradus prozator român

contemporan

Născut în 19 iulie 1936, Norman Manea împlinește în această vară 70 de ani. A debutat în 1966 în presă, iar în 1969 cu volumul de povestiri Noaptea pe latura lungă. Până în 1986, când pleacă definitiv din România, au urmat alte cărți de proză: trei volume de povestiri, cinci romane – la care s-au adăugat două volume de eseuri. Au fost deci 20 de ani de activitate literară în țară (1966-1986) și sunt în acest moment 20 de ani activitate literară în exil (1986-2006). Ar fi un oarecare echilibru teoretic între două mari perioade ale creației. Dar viața are secretele și socotelile ei. 50 de ani trăiți în România față de cei 20 de ani de până acum trăiți în exil înseamnă pentru Norman Manea o altfel de comparație. Artistul și-a continuat afirmarea și împlinirea, peste orice etape, suferințe, rupturi biografice, schimbări de mediu lingvistic etc.

E foarte greu de făcut un bilanț actualizat al traducerilor realizate din proza lui Norman Manea. Și mai greu ar fi de bibliografiat receptarea internațională a acestor traduceri, pentru că referințele critice sunt foarte multe și răspândite în publicațiile cele mai diverse.

În 1996, când apărea la Editura Fundației Culturale Române o nouă ediție a romanului Plicul negru, era înfățișată următoarea situație sintetică a prezenței lui Norman Manea în lume:

După 1986, adoptând exilul, Norman Manea a stat o scurtă perioadă în Germania (în cursul anului 1987), iar apoi s-a stabilit în Statele Unite, la New York. A fost tradus în acest interval 1986-1996, în peste zece limbi și a publicat 20 de volume. Până atunci fuseseră publicate în SUA volumele: October, eight oŽclock (1992), On Clowns: The Dictator and the Artist (1992), Compulsory Happiness (1993), The Black Envelope (1995), care au figurat în selecția celor mai importante apariții editoriale ale ziarului „The New York Times”. Receptarea a însemnat zeci, poate sute de recenzii în cele mai importante ziare și reviste din Germania, Franța, Italia, Spania, Anglia, SUA.

Scriitorului i s-au acordat în 1992 Bursa Guggenheim și prestigiosul Premiu MacArthur. În 1993, Biblioteca Națională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincției „Literary Lion” a bibliotecii.

Acesta ar fi bilanțul sumar al primelor zece ani de exil: 1986-1996.

De atunci au mai trecut zece. Intervalul 1996-2006 înregistrează alte izbânzi și ecouri. S-au adunat alte zeci de traduceri, alte sute de recenzii, alte numeroase și importante premii – care, toate împreună, probează prețuirea de care se bucură scriitorul român. Căci, trebuie să spun acest lucru, niciodată nu este uitată referința la originea lui Norman Manea și la situația sa biografică: scriitor evreu, plecat din România în 1986, din cauza represiunilor regimului Ceaușescu. Două teme mari îi recomandă imediat proza: relatarea despre experiența deportării în timpul celui de-al doilea război și mărturia despre confruntarea cu un regim comunist.

Pentru edificarea cititorului român merită reproduse, la această ocazie aniversară, câteva fraze ale receptării și aprecieri venite din partea unor mari scriitori. De pildă, Octavio Paz afirma:

„L-am citit pe Norman Manea în engleză, în franceză și în spaniolă. Am avut norocul să-l și cunosc personal. Îl consider un excelent povestitor și romancier, un spirit modern autentic și reprezentativ pentru noua literatură care se înfiripă de ambele părți ale Atlanticului, cea americană și cea europeană. E imposibil să uităm că Manea a fost persecutat și dușmănit în România sa natală de către cenzorii dictaturii birocratie care a stăpânit acea țară sub masca «socialismului». Norman Manea a susținut întotdeauna totala independență a artei față de politică, atitudinea sa morală a fost exemplară. Oricât de demne de stimă și admirație au fost conduita și opiniile sale civice, esențial rămâne însă faptul că Manea este un artist, un adevărat scriitor”.

Reiau și un fragment din opinia lui Philip Roth despre Norman Manea:

„Profunzimea sa cărturărească, subtilitatea intelectuală și afecțiunea sa pentru complexitate, liniștita înțelepciune, chiar și plăcerea pentru bucuriile vieții de fiecare zi și capacitatea de ale gust – toate acestea nu sunt neapărat armele cele mai bune contra crimei instituționalizate. A trăi într-o stare de urgență furnizează acea excesivă continuitate care fac viața și opera sa atât de distinct sfâșietoare… Nu bătălia unui erou, ci a vulnerabilului, lupta celui slab și ne-eroic pentru a se susține, îndârjit, împotriva tuturor handicapurilor, pentru a rezista degradării, pentru a rezista contra a ceea ce Norman Manea numește «deraierarea omenescului însuși» - nici o strădanie morală nu este mai uimitoare”.

Astfel de considerații pot fi înmulțite. Dar un mic eșantion e suficient pentru a arăta unghiul din care este receptat și interpretat Norman Manea în Europa sau în America.

Traducerile, recunoașterile internaționale, recunoașterile naționale, frecventele reeditări ale cărților lui Norman Manea în țară sau în străinătate, receptarea critică, aprecierea construcțiilor sale epice și a conștiinței morale încorporate confirmă faptul că Norman Manea este unul dintre marii noștri scriitori contemporani.

 

Revista „Familia” este onorată de colaborarea permanentă a lui Norman Manea, în cadrul rubricii „Sertarele exilului”. Ca unui vechi și statornic colaborator, redacția îi urează lui Norman Manea, cu acest prilej aniversar, „La mulți ani!”