|
Grâu disperat
Flecar, freamătul
inexistenței plopilor.
Funcțiile crucii
furnicând
miriadele insomniilor
mele de fier.
Apoi, irascibil pe tot
drumul firii
să mă spăl neoglindit
pe față
cu vechiul săpun
Cheia, în verdea zi
autumnală să-mi pun
cravate de pionier
expirat al veșnicelor
veacuri sumbre
și în larma
elementarelor trâmbițe
să înalț plajelor
singuratice
stegulețul de criptic
plumb;
metamorfoze triste,
fuzionând.
Ape improprii unui
biet vaporaș
valuri artificiale,
efemere și purtând
spre mai licărul
câtorva peștișori morți.
Pescari lați, nostimi.
Îndoliate țigănci cu
semințe
și mai negre de
vânzare.
Un șotron șters
pe-alocuri
de ploile amintirilor
de lut, evacuare
din toate chiliile
vieților anterioare.
Primesc în gazdă două fete
la locul lor
Nu și dacă aș putea
evita asta
m-aș duce într-un
mormânt propice.
E ca și nivelul
polenului din aer
sau ca un număr de
telefon memorat
sub apă.
Drept cadou, acuarele
expirate;
Drept îngrețoșare,
accidentul entuziasmat:
un pârâiaș de sânge
izvorând de sub
paltonul de asfalt;
falduri dure...
Nu's chiar un civil în
belea.
Viața e complexă îmi
explică ea gesticulând
cu pachetul de țigări
scumpe.
Enorm de trainică
chiar de aur durerea,
sistematice
seisme lăuntrice,
tandră amploare
a țipătului încolțit
între palatele nenorocite.
Petrec crispat pe sub
rouă
submarin îndoliat,
rătăcitor.
Cearcăne de nori
oribili, întunecați.
Păsări rare,
lubrefiante ploi pentru
mașini de sânge.
Aqua-forte
Eu, care n-am ieșit
azi decât
să-mi cumpăr o pâine
și un bec mai slab.
Eu, măsurând apa din
bidon...
pentru prăpădita
noapte plată.
Din adierea unui
plăpând plop
ramificata iubire,
ostenită și
la pândă fără fărâme
de rezultat.
Folii transparente
învelesc corpul
cu vechile operații
deloc estetice. |
