Nr. 7-8 (488-489) iulie-august 2006

Echer invers

Trei colţuri ascuţite înţeapă ca ariciul

Văzduhul dintre puncte cardinale – trei,

Inversul unei rigle, opusul dumneaei,

Domesticeşte Nordul-fiord numai cu biciul,

Se-nfige cordial şi-n dardanea – e Sudul,

Cel travestit, ce-ascunde în uger un triunghi,

Frumos ca nebuloasa fantasmelor din unghi

Virgin, ce îşi excită-n plăpumi nudul,

La Răsărit e uşa cea plină de mister

Închisă psihedelic de mintea isoscelă,

E tutelarul vârf lăsat uşor pe schelă,

Spre-anegura cochilia perversului Echer,

Un strâmbănog născut din geometrici brute

Înalţă falansterul spre spaţii revolute.

Gulag

Laguna se îmbracă adesea în metal

Şi îşi deschide larg, spre orizont, carnaţia,

Din mediter, austru-i răsfaţă elevaţia

Deambulată-n scoică de focul vegetal,

Ascuns sub epiderma mocnitelor obsesii

Suspinul histrionic se-nvăluie pe nerv,

Marea urăşte ţărmul, bruscat ca şi un serv

Docil, scobindu-i gena uzată de depresii,

Gulag al neputinţei, blăniţa sfidătoare

Acoperă natura cu un cearşaf decent,

Mucegăit, lichenul îmboboceşte lent

Desfigurat de Arta platonic protectoare,

E-o dobroge redusă la mici striaţii - frica,

Senzaţia dă în clocot, câci este ea - Rodica!

Imaculată

În părul ei agrafa revoltă indecenţa

La gat fularul pare maturul curcubeu,

Peste dorinţe-ascunse din mutul minereu

Ce-n adieri conturul îi tulbură absenţa,

Cum se scurge vremea-n Scytia Minor

Euxinic, apa cum bălteşte marea,

Suma de mărgele-i schimbă doar paloarea

Lanţului ce-i leagă galera de picior,

Impresia deşartă va fi atunci iubită ? 

Aluatul prim de mână cu nerv va fi călcat,

Va prinde viaţă regnul din lutul modelat

Anomalie rară de Meşter siluită,

Cu har, trupul scluptat în formă de vioară,

Aprinde nuferi galbeni în Crisia amară

Importanţa căderii

Să fi un vierme care a îmburghezit

În fructul care, iată, stă să cadă,

Să-l viermuieşti urât, să i se vadă

Vagantul labirint zbârcit,

Săpat cu mâna dreaptă, care scrie,

Scobind cuneiform pe băţ de ram,

Însemne pentru scribul ce eram

Sclav egiptean cu pielea maronie,

Căderea dă în clocot, elitist,

Damnată ca o vampă mic-burgheză,

Sunt K-ul orădean şi în asceză

 Satanică mi-e mâna de artist.

Ea sapă labirintul frumos, ca şi o fiară,

De-acum îmi e străină – toată e numai gheară.

Maria Tereza

                                                                                   Pt. Rodica

Frumoasă e ca Diploma leopoldină

Dată la ceas de taină, în Secol luminat,

A ei habsburgă gleznă Imperiu-a luminat

Aulica splendoare din fresca bizantină,

Obrazul ei imită conturul transilvan

Surâsul îi e unic, paloarea iosefină,

Absolutistă formă, Madona mea sixtină,

Extinsă pe un ceriu ce-mi este suveran,

În sobre cancelarii inspiră împăcarea

Emancipând durerea ce-n rid s-a cuibărit,

Valahă încântare, de ochi abia zărit

Prin pusta-nşelătoare când bate înserarea.

Împărăteasă-a clipei, Maria mea Tereză,

Tereza mea Marie în nobila-i sinteză.

Melcul

Cârpă, trup de nimic, uzină vie,

Famat triunghi coraligen – deşeu

Cantacuzin, tu, porfirogenetul meu

Faustic, secretat din empatie,

Gealat tembel, de neguri virusat,

Meduză surdă - lung cât curcubeul,

Eşti una cu Poetul, corifeul,

Acelaşi ager-publlicus însămânţat,

De-un fus retard, turnat în gelatină,

Din neozon – spirală peste timp, un vis

Eliadesc, ivit scârbavnic din abis

Şi îndopat cu bezna din lumină,

De îngeri şi de demoni – ostracizata fiară,

Detaliul îl adapă, ca mai apoi să piară

Mendicanti e miserabili

Ordalie bastardă pitită-n miez de cană

Lichid sedus de flora debilei grânării,

Tenebra o adapă prin reci distilerii

Nectar damnat ce sfârâie pe rană,

Mecanicistă-n bezna din suplul labirint

Năucitoarea sete o-aţâţă, dialectic,

Rudimentar, plăcerea e un suişi electric

Ce-şi macină candoarea în stropul de absint,

Materia devine un ghem peripatetic

Fenicii prăbuşite, renasc la un cuvânt,

Noroiul din clepsidră e un ingrat pământ

Himeră selenară în tremur epileptic.

Prin apeduct, verzuia lacustră – clorofila,

Nervos bolboroseşte, emaciind argila.

Noua erezie

Obeda mea ciupercă transpiră asudată

Veninul lichiorelnic, ivit din sol brumat,

Piciorul stalactitei în zgârciuri s-a-ncuibat

Cupolă sprijinită pe-o lespede ingrată,

Fluidă, peste alte mărunte erezii

Burete ce emană dorita Inspiraţie,

Alergica ruină bravează elevaţie

Născută sub umbrela făloasei pălării,

În josul eprubetei bobiţa vieţuieşte

Sclavă dorinţei slute de a se îmbăia,

În ugerul elastic materia abia

Umflă burduful ce cretin scânceşte.

E ea, nuda ciupercă, gângav elaborată,

Ingratul sex teluric aleşilor arată.